Dragilor, de ce trebuie sa stii engleza? Poate noi acasa credem ca daca stii engleza nu e mare lucru. Credeti-ma, este extrem de important, trebuie neaparat sa stii sa comunici. Altfel, eu n-as fi ajuns sa am o asa lista imposibilă – vezi aici (tin mult sa iti faci si tu O LISTA IMPOSIBILA de obiective in viata).
Mi-am luat inima in dinti si am acceptat o oportunitate unica. Am fost invitat sa fiu facilitator pentru prima data in viata, intr-un proiect Erasmus+, in Spania. Ca orice deplasare, a inceput cu vreo 2 avioane…
Madalin Florea, gandindu-se ca e totusi varful epidemiei de COVID acum, in noiembrie 2020
De ce trebuie sa stii engleza? Ca sa te descurci in lume, logic, dar…
Sa stii ca despre cum am inceput eu sa merg in Erasmus-uri am scris si aici. Crede-ma, am cativa prieteni (shout-out to Marian & Vlad) care au urmat sfaturile acestea simple. Sunt deja la al 5-lea proiect in vreo 2 luni – este o reusita senzationala.
Cum spuneam, treaba a inceput cu un avion. Am luat la 5 dimineata un Tarom de la Iasi spre Bucuresti. Jumatate gol, super relaxant, cand esti singur pe 2 locuri. Mai mult, mi-am ales un loc fain la geam, uite ce am reusit sa surprind:
La Bucuresti am schimbat avionul si am luat unul spre Madrid.
Recunosc ca n-am vazut aeroportul Otopeni niciodata asa de pustiu. Efectiv avionul nostru de la 8 dimineata era la prima poarta din toate zecile care exista. Ne-am imbarcat fara intarzieri, dar mi-a atras atentia o tipa tinerica, frumusica, blonda.
A venit la poarta de imbarcare si a inceput sa se planga: eu am depresie, am anxietate, mi-e rau. Am luat pastile, am luat Xanax si Valium (nu prea stiu eu medicamente din astea, dar creca pe astea le-a luat in supradoza si Michael Jackson de si-a luat somn, nu?). Desi tragic, amuzant era ca voia o ambulanta pentru prim ajutor, dar totusi sa nu mai vina ambulanta pentru ca pierde zborul.
Am aterizat la Madrid. Aici incepe aventura limbii engleze.
Am aterizat, dar nu stiam in ce terminal sunt. Stiam doar ca tre sa ajung la T4 si sa iau un autobuz de la ALSA. Bai, am iesit si eu ca tot omul afara din terminal, dupa toti ceilalti. M-am dus la un agent de securitate si ii arat biletul de autobuz in spaniola – „Where is darsenas 1 a 4 en la T4?”, ii zic.
Ah, autobús, aquí. I-auzi, ma, deci aici e.
Aveam de asteptat 2 ore si am inceput sa ma holbez stanga, dreapta. La un moment dat, am dat peste un semn care zice asa: YOU ARE HERE – T1. Pai cum vine asta, nu mi-a zis tipul sa astept aici autobuz? Hai ca zaresc niste politisti cu masti, inarmati cu fix M4A1 ala din poza. Foarte de treaba ei, eu cu tupeu, fara probleme, le-am cerut ajutor.
Hello, can you tell me, please, where is this? Raspunsul lor a fost… ca si cel de mai devreme. Bus, here. Mda, restul lumii a plecat, numai ei erau aici. Stau in statia de autobuz si ma gandesc ce sa fac… cand apare un autobuz pe care scrie T1->T2->T3->T4. Mare ecuatie matematica. M-am urcat direct in el, ca la T4 trebuia sa fiu.
Mi-a cazut fata cand am vazut ca autobuzul face 20 min. intre terminale diferite ALE ACELUIASI AEROPORT. Cat de mare-i, frate? Mno, bun, ajung intr-o noua statie. Niciun semn de Alsa meu. Vad niste cifre pe pereti… 01, 02, 03, 04. Am zis ca-s statiile unde opreste autobuzul meu. Mai mult, am vrut sa ma asigur…
Si m-am dus iar la un politist sa ii arat biletul si sa imi spuna unde-i darsenas 1-4.
Ma jur pe orice ca si politistul asta mi-a zis aquí, aquí, darsena… gate, here. Bun, mi-am gasit o banca si acolo am stat o ora jumate. Pana cand…
Pana cand vad ca mai am 15 minute pana sa vina autobuzul si eu nu-l vedeam nicaieri. Incep sa ma uit prin zare, caut cu ochiul si il vad ca vine. Merge, merge, merge, apoi deodata dispara sub o strada, prin vreun tunel sau pod, ceva.
Amuzant e ca nu mai voia sa iasa din tunelul ala, pana sa ajunga la mine. Mai aveam fix 8 minute. Am inceput sa ma misc, sa caut un omulet, sa intreb iar de autobuz. Apoi, efectiv observ ca eu nu stau pe pamant, ci sunt la etajul 1, iar sub mine sunt autobuze si masini.
Acum mare problema… nu gaseam scari sau lift sa cobor imediat. In 5 minute pleca autobuzul si altul nu mai era, avea sa ma duca vreo 2 ore pana in Valladolid. Am intrat in terminal si aia faceau control la bagaje. Cand mai ajung eu la autobuz, daca ma ia la control? Imi iau fata de disperat, le arat biletul si ii dau inainte.
Niciun control. Apas de 10 ori pe butonul de lift si apas toate etajele de sub mine, ca nu stiam cat tre sa cobor. Ies din lift totusi la prima oprire. Ies afara… si ce sa vezi?
Uite asa am evitat un mic dezastru cu politia asta spaniola care nu stie engleza, frate. Dar nu numai ei, spaniolii in general nu stiu engleza. La control pasapoarte, la temperatura, la bagaje… nimeni engleza. Vorbesc intentionat in spaniola.
Meh, o mica aventura, nu mai mult. A fost fain ca eram singurul din autobuz oricum, venise doar pentru mine acolo.
In concluzie, un scurt rezumat la DE CE TREBUIE SA STII ENGLEZA?
- Efectiv, ca sa te descurci in orice situatie.
- Sa te poti orienta in marile orase.
- Sa poti cere mai multe pareri (niciodata nu asculta doar una… sau doar trei, in cazul meu).
- Ai sa poti gasi informatii mai usor, pe Google, pentru ca exista forum-uri si articole mult mai bune in engleza, decat in romana.
- Posibil sa iti dai seama cand prietenasii care se flexeaza pe story in engleza, dar cu greseli gramaticale. Asta-i tot, sper sa ramai cu macar o idee din tot articolul despre de ce trebuie sa stii engleza.
Ti-a fost de ajutor articolul de mai sus, despre ce am castigat din voluntariat? Scrie-mi aici un comentariu macar sau intreaba-ma detalii pe Insta, Facebook sau Tik Tok – raspund la orice curiozitati.