„Ce alegem de fapt, ce înveți la ore sau în afara lor?„
Răspunsul ar trebui să fie că AMBELE… sau nu?

(articol de parcurs în 6 minute)

1. De ce mergi la facultate?

Pentru că așa ți-au zis părinții? Pentru că așa trebuie, vorba din popor? Pentru că ai nevoie de o diplomă? Pentru că nu știi ce să faci altceva? Dacă mă întrebi pe mine, miza pentru care mergi la facultate este networking-ul. Este termenul ăla pretențios care se referă la cunoștințele noi (persoane) pe care ți le faci. Despre cum te va ajuta networking-ul și la note am vorbit aici.

Cum așa? Așa bine – proiectele te vor face să colaborezi cu studenți de care poate nici nu îți place la început. Vei lucra la ore târzii să te încadrezi în deadline-uri strâmte. Vei ieși în oraș cu unii când ar trebui să înveți în loc. Vei putea participa la conferințe, seminarii, training-uri de care ai auzit la profesori. Tare important este să legi și cu profesorii o relație în afara orelor. Ei îți pot oferi oportunități pe viitor de finanțare, proiecte, idei și înțelepciune.

2. Ce vis ai – ce vrei să devii într-o zi?

Pentru că daca vrei să devii medic, arhitect, polițist sau avocat, atunci traseul tău de învățământ ar trebui să fie destul de clar, iar cu o simplă căutare de Google găsești traseul potrivit. Sigur, nu va fi ușor, dar nimic nu e ușor în general (remember, don’t be lazy, take some risks). Dacă nu ai încă acest vis profesional, atunci e momentul treci să cercetezi fiecare facultate posibilă și specializările pe care le oferă (ideal din centrele mari universitare – Iași, Cluj, București).

În această fază contează doar să știi toate posibilitățile și cu ce se mănâncă ele. Nu ar trebui să te uiți încă dacă universitatea aceea mai populară are un anumit profil sau nu. Posibil ca încă din acest pas să începi să rezonezi cu un profil, ceea ce e în regulă, dar să fii deschis la discutat argumente pro și contra pentru fiecare.

ATENȚIE – să nu faci cercetarea aceasta cu o anumită facultate și specializare deja în minte, pentru că vei căuta plusurile doar la ce ai tu deja în minte, fără a cântări echilibrat avantaje și dezavantaje la fiecare.

3. Cât de bine te cunoști? Calități, defecte, pasiuni.

Poate sună ciudat sau pare ceva banal, dar cu cât încerci mai devreme să te cunoști, să te analizezi și să ajungi măcar la câteva presupuneri, care ți se par corecte pe moment, este un progres. Mai mult ca sigur după alte experiențe îți vei schimba sau rafina părerea, dar asta e altă discuție.

Acum da, știu, uneori e mai greu să ne dăm seama ce calități avem… sau poate că nu te pricepi deloc la partea asta de analiză interioară singur(ă). Nu-i problemă, îți spun ce am făcut eu: am căutat pe internet toate calitățile posibile și mi-am făcut într-un jurnal o listă cu cele pe care le ating măcar oleacă (eu am făcut asta când eram deja la liceu, dar cu cât mai devreme cu atât mai bine). Roagă un prieten și poate părinții/alte rude să te ajute cu astfel de liste. Vezi ce se repetă pe aceste liste. Reia procesul pentru defecte și pasiuni.

Oare putem deja trasa câteva linii între facultăți, specializări, defecte și pasiuni? Încearcă și testul de personalitate de pe 16 personalities.

4. Cam ce notă ai în vedere?

Procesul aici ține atât de a-ți stabili tu o notă ca obiectiv înainte de examen, să știi spre ce țintești și spre ce muncești, cât și de a vedea ce notă ai obținut și la ce facultăți ai putea intra în baza notelor din anii anteriori.

Speranța mea este că spre cât ai țintit este foarte aproape de cât ai obținut, altfel ar trebui să fii sincer cu tine și să analizezi după ce n-a mers, ca să știi pe viitor, în special pentru sesiune. Ai grijă să faci pregătiri cu cap.

Bun, pe baza estimării sau a notei obținute, poți vedea cam la ce profiluri te încadrezi. Aici ar fi foarte fain dacă mai presus de ultima medie de admitere începi să culegi mai multe informații:
1) Ce părere au studenții care învață deja acolo? Efectiv scrie-le pe Facebook și Instagram, cere păreri. E mediu competitiv? Este mediu toxic? Tu ce ai prefera? Nu uita că peste tot va fi un minus.

2) Ce oportunități oferă studenților în afara orelor? Proiecte educaționale, Erasmus+ sau de voluntariat, eventual dacă au ligă studențească, cluburi de dans, teatru, lingvistică, festivaluri. Poate au ceva concursuri de robotică sau olimpici, important e să cauți.
3) Ce profesori sunt acolo? Dacă îi cauți puțin pe internet, ce păreri găsești? Ce înțelepciune ar putea avea ei de care tu ai avea nevoie? Gândește-te dacă puteți ajunge să colaborați în afara orei… câte uși ți s-ar putea deschide…

Nu-i așa ușoară decizia asta informată, este?

5. La ce capcane trebuie să fii atent?

Prin capcane mă refer să fii atent să nu te lași influențat de facultatea la care merge o rudă sau cel / cea mai bună prietenă, eventual fata sau băiatul de care îți place în secret. Ai grijă să cântărești și părerea părinților, pentru că nu vrei să îi superi, dar dacă nu se aliniază perfect cu a ta explică-le plusurile și minusurile.

Dacă stai deja în apropierea unui centru universitar mare, nu face prostia de a merge în celălalt capăt de țară – costurile de deplasare, chirie, mâncare și alte cele sunt mari și pe cât posibil ar trebui să te ferești de ele, tocmai ca la facultate să îți rămână cât mai mult timp pentru experiențe, care îți vor permite ulterior să fii mai valoros, în sensul că vei accesa un salariu mai bun când ieși de pe banca facultății.

Cam asta ar fi… adaugă comentarii dacă simți că mi-a scăpat ceva..

Ți-a fost de ajutor articolul despre cum îți alegi liceul?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

„Ce alegem de fapt, liceul sau profilul?„
Răspunsul ar trebui să fie că AMBELE.

(articol de parcurs în 6 minute)

1. Ce vis ai – ce vrei să devii într-o zi?

Pentru că daca vrei să devii medic, inginer sau avocat, atunci traseul tău de învățământ ar trebui să fie destul de clar, iar cu o simplă căutare de Google găsești profilul potrivit. Dacă nu ai încă acest vis profesional, atunci e momentul treci să cercetezi fiecare filieră și profil (uman/real/pedagogic/etc.) – CLICK.

Atenție – informează-te și despre cât de greu va fi BAC-ul la profilul respectiv (mate-info fiind în vârful piramidei), ca să știi de pe acum cât de „memorabilă” va fi clasa a 12-a (dar greul nu ar trebui să te sperie, pentru că numai după astfel de momente te descoperi, crești, te dezvolți și te pregătești pentru ce-i cu adevărat greu ulterior în viață… remember, don’t be lazy, take some risks).

În această fază contează doar să știi profilurile și cu ce se mănâncă ele. Nu ar trebui să te uiți încă dacă liceul cel mai popular din orașul tău are un anumit profil sau nu. Posibil ca încă din acest pas să începi să rezonezi cu un profil, ceea ce e în regulă, dar să fii deschis la discutat argumente pro și contra pentru fiecare.

2. Cât de bine te cunoști? Calități, defecte, pasiuni.

Poate sună ciudat sau pare ceva banal, dar cu cât încerci mai devreme să te cunoști, să te analizezi și să ajungi măcar la câteva presupuneri care ți se par corecte pe moment este un progres. Mai mult ca sigur după alte experiențe îți vei schimba sau rafina părerea, dar asta e altă discuție.

Acum da, știu, uneori e mai greu să ne dăm seama ce calități avem… sau poate că nu te pricepi deloc la partea asta de analiză interioară singur. Nu-i problemă, îți spun ce am făcut eu: am căutat pe internet toate calitățile posibile și mi-am făcut într-un jurnal o listă cu cele pe care le ating măcar oleacă (eu am făcut asta când eram deja la liceu, dar cu cât mai devreme cu atât mai bine). Roagă un prieten și poate părinții/alte rude să te ajute cu astfel de liste. Vezi ce se repetă pe aceste liste. Reia procesul pentru defecte și pasiuni.

Oare putem deja trasa câteva linii între punctele filieră, profil, calități, defecte și pasiuni?

3. Cam ce licee ai în vedere?

Procesul aici ține atât de a-ți stabili tu o notă ca obiectiv înainte de examen, să știi spre ce țintești și spre ce muncești, cât și de a vedea ce notă ai obținut și la ce licee ai putea intra în baza notelor din anii anteriori. Speranța mea este că spre cât ai țintit este foarte aproape de cât ai obținut, altfel ar trebui să fii sincer cu tine și să analizezi după ce n-a mers, ca să știi pe viitor, în special pentru BAC sau admitere la facultate. Ai grijă să faci pregătiri cu cap.

Bun, pe baza estimării sau a notei obținute, poți vedea cam la ce licee și profiluri te încadrezi. Aici ar fi foarte fain dacă mai presus de ultima medie de admitere începi să culegi mai multe informații:
1) Ce părere au elevii care învață deja acolo? Efectiv scrie-le pe Facebook și Instagram, cere păreri. E mediu competitiv? Este mediu toxic? Tu ce ai prefera? Nu uita că peste tot va fi un minus.

2) Ce oportunități oferă elevilor în afara orelor? Proiecte educaționale, Erasmus+ sau de voluntariat, eventual dacă au cluburi de dans, teatru, lingvistică. Poate au ceva concursuri de robotică sau olimpici, important e să cauți.
3) Ce profesori sunt acolo? Dacă îi cauți puțin pe internet, ce păreri găsești? Ce înțelepciune ar putea avea ei de care tu ai avea nevoie? Gândește-te dacă puteți ajunge să colaborați în liceu… câte uși ți s-ar putea deschide…

Nu-i așa ușoară decizia asta informată, este?

4. La ce capcane trebuie să fii atent?

Prin capcane mă refer să fii atent să nu te lași influențat de liceul la care merge o rudă sau cel / cea mai bună prietenă, eventual fata sau băiatul de care îți place în secret. Ai grijă să cântărești și părerea părinților, pentru că nu vrei să îi superi, dar dacă nu se aliniază perfect cu a ta explică-le plusurile și minusurile.

Gândește-te și dacă experiența din gimnaziu a fost benefică și dacă, în caz că se poate, poți sau ar trebui să rămâi la aceeași școală. Spun asta pentru că atunci când vii din afară la liceu durează puțin mai mult partea de integrare și până când și profesorii ajung să te cunoască s-ar putea să fii ascultat mai des decât cei care au fost acolo deja în gimnaziu.

Cam asta ar fi… adaugă comentarii dacă simți că mi-a scăpat ceva..

Ți-a fost de ajutor articolul despre cum îți alegi liceul?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Ce poate fi diferit, tot un drum, o casă, un om sunt și acolo, nu?
da, dar nu e doar asta…

(articol de parcurs în 5 minute)

1. Oamenii se salută, chiar dacă nu se cunosc.

Eram în Amersfoort, pe străzile acestui oraș medieval mic și cochet. În cartierul central nu aveau acces mașinile, doar bicicletele… și credeți-mă, n-am mai văzut în viața mea atât de multe familii, tătici, mămici, copii, fiecare cu bicicleta lui. Dacă era copilul prea mic, fără probleme, stătea lejer într-un ataș la bicicletă.

Însă, mai presus de asta, ce m-a uimit a fost că oamenii se salutau pe străzile lăturalnice ale orașului, chiar dacă nu se cunoșteau… și mi s-a întâmplat. Mi-au direcționat câțiva un „Oiiiii” accentuat de mi-am dat seama imediat că era pentru mine și am dat din cap înapoi.

2. Au încredere reciprocă. Formează comunități.

Poate sună ciudat sau pare ceva banal, dar acolo casele și blocurile nu au garduri de jur împrejur. Cam departe de ideea românească de a construi gardul cât casa, betonat, armat, pietrificat, astfel încăt să nu vadă vecinii ce faci tu, nu?

Culmea, nu e vorba doar de garduri, inclusiv la ferestre, în cartierele prin care am trecut (din Amsterdam, Amersfoort sau ce am mai văzut din tren), olandezii nu își ascund fiecare centimentru din casă cu jaluzele, draperii, obloane sau alte minuni. Seara când veneam la cazare din oraș puteam efectiv să vad pe geam cum ei iau cina, se uită la televizor, citesc, ascultă muzică sau petrec timp împreună.

Când încrederea este la un așa nivel, e normal că și criminalitatea scade. Însă, probabil ca să ajungem și noi acolo ar trebui să ne ridicăm nivelul de trai astfel încât să nu mai fie nevoită majoritatea românilor să mai facă o combinație, să mai promită câte ceva, să mai vândă lucruri pe sub mână, astfel încât gardul să se justifice. Însă, pentru acel nivel de trai, totul pornește de la educație.

3. E cool ca tinerii să facă ceva în afara școlii.

La final de training în Olanda, mă bucur că am văzut un model care funcționează la alții – #AmbasadorErasmus.

Cum ar fi dacă tinerii ar putea face parte din cluburi de tineret, cu spații doar pentru ei, unde pot lucra, mânca sau se pot distra? Nu doar că dezvoltă relații cu ceilalți, dar un lucrător de tineret îi poate ghida în a scrie ei înșiși un proiect Erasmus+ de tip schimb de tineri și nu numai.

Dacă este aprobat, tinerii internaționali care vin să-i vadă ar putea lua cina cu familiile lor, ar putea sta în casele lor, iar întreaga comunitate ar putea crește inclusiv turistic pe viitor, oferind experiențe noi și diferite vizitatorilor. Oare ar funcționa și la mine la Iași sau măcar în împrejurimi?

Ți-a fost de ajutor articolul despre ce am văzut în Olanda ca #AmbasadorErasmus?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Pură întâmplare sau noroc maxim?
cred că a fost puțin din ambele…

(articol de parcurs în 3 minute)

Chiar e o poveste interesantă:

Ajuns acasă, târziu, după ceva cursuri la facultate și voluntariat după aceea, am văzut un anunț pe grupul de Facebook al orei de engleză. Fiind la Info, mulți pun această materie undeva la secțiunea diverse. În anunț era doamna profesoară, pe care abia o cunoscusem de câteva săptămâni. Avea nevoie de ajutor să realizeze un afiș, pentru o activitate în afara orelor.

Recompensa? Cel mai bun afiș primea un 10. Sigur, mi-au sclipit ochii și pentru 10, dar și la „afiș” (că doar am avut propriul eveniment, nu?) sau la „în afara orelor” (că doar așa te descoperi, corect?). Zis și făcut, deschid Paint-ul, copy-paste o imagine de pe Google, un font drăgut, trimit email-ul, iar a doua zi dimineață primesc răspuns…

„Mădălin, afișul tău este cel mai bun. Îți mulțumesc, te voi lua cu mine în Erasmus în Turcia și Grecia, în semestrul al II-lea”. Despre asta-i vorba, să ajuți, iar un sfat important aici ar fi să încercați să lucrați cu profesorii și în afara orelor, că sigur ai ce învăța de la ei și experiența lor de viață.

Ajunși acolo, în proiect…

Într-o perioadă pe care o pot numi, cu siguranță, cea mai aglomerată din viața mea, am descoperit oameni senzaționali, locuri de poveste, am trăit clipe de bucurie la serile culturale și la activitățile de învățare non-formală.

Să fii singurul care se întoarce acasă cu un steag al Croației, de trei metri, semnat de toți participanții, cu urări de revedere, e un lucru ce-mi va rămâne în suflet pentru totdeauna. Aceste experiențe au evoluat prin și mai multe plecări, reușind să cunosc personal organizatorii de proiecte Erasmus+ din Europa, pe care i-am invitat să mă aibă partener, prin Asociația Moldavia.

Astfel, mi-am propus să ofer aceste experiențe, de care eu am beneficiat, și tinerilor din Iași și cred că suntem pe drumul cel bun (că doar am trimis deja numeroși tineri în Portugalia, Spania, Turcia, Germania și lista continuă) – proiectele le postăm și pe grupul de Telegram, de la finalul articolului.

Întrebările existențiale…

Sigur, de la momentul în care am fost anunțat doamna profesoară de engleză că voi merge în Erasmus, până să ajung efectiv acolo, au fost două momente importante, grele, ce trebuiau depășite…

Ce faci când părinții nu te lasă să pleci din țară, să zbori cu avionul și să lipsești de la ore?
Ce faci când trebuie să-ți plătești tu biletele de avion, ulterior fiind rambursate?

Soluția mea a fost o combinație nebună: am pus bani deoparte de la bursă, că doar am zis că nu scap șansa asta, așa că mi-am cumpărat biletele în secret, cu ajutorul doamnei profesoare și membrilor echipei. Mi-am făcut pașaport singur. Am obținut invitație oficială, să motivez absențele, discutând înainte cu fiecare profesor. Deci puneți accent pe inteligență emoțională (pentru relația cu părinții) și pe educație financiară (cât mai devreme).

Ți-a fost de ajutor articolul despre dragostea pentru proiecte Erasmus+?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Ce preferi între ski-uri sau placă?
eu placa, da’ pare a fi dificilă…

(articol de parcurs în 3 minute)

1. Testează echipamentul înainte să urci pe el.

Așa începător cum sunt, am închiriat placa din parcarea mare de la baza pârtiei Șoimul, acolo unde sunt și diverse restaurante, alături de plecarea în trasee cu ATV-uri. Bun, foarte bucuros eu, mă încalț, îmi alege ăla o placă, testez pe piciorul stâng și gata. Zice că-i bun și plec.

La Gura Humorului, ca să pornești pe pârtie, trebuie să iei telescaunul. Și chiar mergi ceva timp cu el până sus la observator, de unde pornești pe pârtia de mai avansați sau pe cea mai potolită, ca pentru începători ca mine.

Mă pun pe placă, încerc să mă dau oleac’ la vale… și, ce să vezi, piciorul drept efectiv se rotea pe placă… și eu în toate încercările mele de a vira, doar se rotea piciorul pe placă, dar placa nu vira și ea. M-am dus pe la instructori pe acolo, să mă ajute să o strâng… și au zis că e slăbită, nu m-au putut ajuta (nici nu prea au vrut, dar asta ține și de natura omuleților de care am dat). Așadar, nu puteam reveni la centrul de închirieri, pentru că trebuia să plătesc iar telescaunul, dar nici să mă dau cum trebuie n-am putut.

2. Interesează-te dacă îți trebuie „ski pass”.

Ski pass-ul este o cartelă pe care o încarci cu puncte și care își permite accesul la telescaun sau mașinăria de tractat la deal de pe marginea pârtiei, ca să nu urci tu cu placa sau ski-urile în mână (în partea stângă a pozei de mai jos).

La baza pârtiei fiind, jos, la parcare, am crezut că n-am nevoie de ski pass, că tura trecută la Vatra Dornei puteam singur să urc pe pârtie, nu era foarte abrupt. Din păcate… pârtia de aici era mai abruptă, iar urcarea extrem de obositoare… motiv pentru care am realizat că-mi trebuia ski pass-ul.

Bun, hai să iau un ski pass de ăla… când colo, surpriză, nu mai poți cumpăra ski pass și de sus de la observator, ci trebuie să vii până jos înapoi cu telescaunul, să cumperi ski pass și să plătești încă o dată telescaunul, că doar buna informare a turiștilor e la ea acasă.

3. Îmbracă-te bine, că te sparge vântul.

Pârtia de aici era clar la înălțime, față de cea din Vatra Dornei, deci și vântul era pe măsură. Câteva secunde era soare, transpirai de cald, câteva minute venea umbra și bătea un vânt extrem de rece.

Cu haine impermeabile și mănuși, să zicem că te aranjezi… doar că la mine frig am simțit cel mai tare la gât. Purtam un guler de ski (sau e schi?), doar că-mi trebuia ceva mai calitativ, motiv pentru care tura următoare iau ce am găsit la Decathlon aici.

Încă îmi amintesc cum am mers eu cu paltonul prima dată pe pârtie, să învăț să mă dau cu placa… ulterior am aflat și de o pagină faină pe Instagram, destul de amuzantă, cu astfel de personaje… vezi aici. Concluzia este să te pregătești și să te informezi înainte, că altfel dai bani și nu te bucuri decât de o poză.

Ți-a fost de ajutor articolul despre începător în sporturile de iarnă?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Ce faci când ai o problemă și nici informația nu o deții încă?
părerea mea, mai jos…

(articol de parcurs în 3 minute)

Ei, bine, mai întăi trebuie să dai de ea (informația),

iar voluntariatul asta face: prin simplul fapt că primești niste task-uri, de la cele mai simple (lipește un afiș, realizează un eveniment pe Facebook sau cară o masă), până la cele mai complexe (strânge bani pentru o cauză – fundraising, adună parteneri media sau scrie proiecte pentru finanțare).

În ceea ce mă privește,

m-am apucat de voluntariat când simțeam că mă plictisesc groaznic, într-o vacanță de vară. Mi-am promis că mă voi implica în orice activitate găsesc. Așa am făcut, m-am înscris direct la vreo trei festivaluri locale.

E ciudat cum poate nici nu-ți dai seama că te schimbi, că faci lucruri noi și crești. Tot atunci se întâmplase ceva nou: ieșisem la primea mea întâlnire romantică. Am vrut apoi să-mi organizez propriul eveniment, Explore Your City.

Deși aveam o echipă, am făcut totul aproape singur: am strâns sponsorizări de peste 5000 RON, 25.000 vizualizări în mediul online și mulți tineri în sala mare a Casei de Cultură a Studenților din Iași. Deși la acel moment aceste rezultate erau motiv mare de mândrie, acum că mă uit în urmă simt că altul a fost câștigul meu cel mai mare.

Mi-am dat seama ce-mi place să fac:

să vorbesc cu oameni (deși, de când mă știu, mă înroșesc de emoție când vorbesc în public), să-i invit să se alăture demersului meu, să organizez activități și să le dau tinerilor o alternativă de petrecut timpul liber. Așa că am continuat să le fac.

Am învățat să fac aceste lucruri, nu m-am născut cu ele. Mai mult, greșelile, în voluntariat, nu vor duce la concediere (cum e mai târziu la job), ci chiar sunt lecții valoroase. Este vorba de învățare experiențială, extrem de eficientă și în care eu cred mult.

Mai mult, nu reușisem niciodată, din clasa a V-a, de când eram la Național, să ajung la o olimpiadă națională…

Imediat ce am început să lucrez pe mai multe fronturi,

în clasa a XI-a (când mergeam și la arte marțiale, și la voluntariat, și la școală mențineam media generală 10.00), m-am calificat și la Olimpiada Națională de Lingvistică, de unde nu m-am întors cu mâna goală.

Oricum, ca de obicei, țintisem extrem de sus – voiam să mă calific de acolo și la internațională, dar n-am reușit, ceea ce m-a întristat pe moment, însă viața are un fel de a-ți arăta, mai târziu, că eforturile merită, așa că am ajuns olimpic internațional la matematică, la facultate.

Voluntariatul m-a ajutat să descopăr un simplu fapt,

acela că pot, dacă îmi propun și depun tot efortul posibil. Voluntariatul nu este teorie, ci este practică. Este vorba despre a învăța, punând osul la treabă. Mai mult, am realizat un videoclip scurt pe YouTube, cu un lucrător de tineret – vezi aici Ce este voluntariatul?.

Ți-a fost de ajutor articolul despre voluntariat?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

M-aș bucura mult dacă dai un ochi pe el.
chiar dacă e GRATIS…

(articol de parcurs în 2 minute)

1. Ce conține ebook-ul?

În ghid, expun din experiența proprie câteva lucruri practice pe care un tânăr ar trebui să le facă, cât mai devreme posibil, pentru a-și putea descoperi și atinge pontențialul său.

Un lucru de ținut minte după citirea lui este că, așa cum spune Steve Jobs, nu putem conecta niciodată punctele uitându-ne înainte, ci doar uitându-ne înapoi (punctele sunt realizări, trăiri, nereușite, descoperiri, învățăminte, cursuri, evenimente din viața noastră). Așadar, citește ghidul și pornește la drum.

2. Cum îl poți obține?

E foarte simplu… trebuie doar să intri pe madalinflorea.ro, prima pagină, apeși pe Da, vreau, apoi introduci numele, prenumele și email-ul tău, urmând să-l primești instantaneu pe email.

Odată ce te abonezi, pe viitor vei primi și un rezumat lunar al articolelor pe care le-am scris în respectiva lună. Nu-ți face griji… baza de date este securizată, te vei putea dezabona oricând ulterior și nu o să-ți fac spam cu oferte la iPhone sau chiloți 🙂

Ți-a fost de ajutor articolul despre primul ebook?
MĂ POȚI SUSȚINE
cumpărând cărți care merită,
poți face o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Câți dintre voi faceți un rezumat scris al anului abia încheiat?
Urmărește în imagini ce face un #TânărÎnAcțiune:

(articol de parcurs în 3 minute)

1. Opresc distragerile… și rezum anul abia încheiat.

Ideea aici e simplă: îmi fac ordine pe masa de lucru, iau un pix și agenda de notițe. În ea scriu tot ce am făcut eu în acel an abia încheiat. Atenție – spun tot ce am făcut, chiar și ce nu mi se pare notabil, tocmai pentru că tindem să fim uneori prea critici sau superficiali cu ceea ce noi am făcut, considerându-ne inferiori comparat cu ajunsul pe Marte sau cumpăratul unui apartament.

Mă îndepărtez de toate distragerile și pun muzica mea favorită de pian. Mă folosesc de fotografiile din telefon făcute pe tot parcursul anului, de lista de obiective de anul trecut (dacă ai una), de notițele din jurnal, de suvenirurile sau amintirile noi de pe raft și postările mele de pe Insta/Facebook.

Concret, ce notez? Cât mai specific și măsurabil posibil, notez orice realizare cu privire la școală (medii, calificative, certificări, premii, distincții), dezvoltarea mea personală (obiceiuri sănătoase, călătorii, zboruri, kilometri parcurși, locuri vizitate, bani strânși), impactul pe care l-am avut (proiecte realizate, parteneriate începute, oameni ajutați) și lecțiile pe care le-am învățat (nu scriu un eșec, ci îl pozitivizez într-o învățătură pentru viitor).

Eu deja fac acest exercițiu de 3 ani… las dovada la final de articol.

2. Îmbrățișez sentimentele care mă încearcă.

Recunoștința pentru că am avut șansa să fac acel lucru și doza de inspirație pe care mi-o dă pe viitor sunt de neprețuit. Ne putem gândi la lucruri mici… de la faptul că am reușit să economisesc câțiva bani și i-am donat sau am luat un cadou cuiva drag… până la numărarea persoanelor pe care le-am ajutat prin voluntariat sau munca mea. Despre fericire și muncă am vorbit aici, în alt articol – click.

Astfel, pregătesc terenul să țintesc sus cu obiectivele în următorul an. Vezi mai jos la ce mă refer.

3. Stabilesc un plan complex de obiective.

Aceste obiective sunt distribuite pe o varietate de planuri – cam așa cum sunt și obiectivele de îndeplinit în viață, cu bătaie lungă, enumerate aici – click.

Prefer să nu am 1000 de obiective de care să uit, ci o serie de 10 ținte, care să mă ducă mai aproape de o imagine de ansamblu, de viitor, pe care am pictat-o pe altă foaie (bonus, asta faceți doar dacă vreți). Practic, obiectivele din acest an sunt doar o destinație intermediară pentru o destinație finală la care poate nu ajungem niciodată, dar spre care țintim ca să facem, totuși, ceva cu viața noastră.

Lista cu 10 obiective o lipesc lângă pat. Uneori o ignor zile întregi, alteori o revăd în fiecare dimineață. Important este să o am undeva unde îmi este ușor să o recitesc – FOARTE IMPORTANT. Așadar, rezumatul și dovezile planurilor mele sunt mai jos 🙂

Ți-a fost de ajutor articolul despre ce fac la fiecare început de an?
MĂ POȚI SUSȚINE 
cumpărând cărți care merită, 
poți face o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-ne comunității de oportunități –
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Mai mult a fost o ambitie, pornita odata ce am ajuns la facultate.

eu, foarte sincer, intr-un interviu acordat revistei scolii pe care am absolvit-o – vezi aici 🙂

Eu voiam presedinte de liga studenteasca.

Mi se parea ceva extraordinar sa fii lider printre studenti. In acelasi timp, inca eram coordonator de evenimente la Moldavia. Am vazut ca asociatia studentilor de la mine la facultate facea recrutari de boboci care sa devina voluntari…

M-am prezentat la interviu in semestrul I, anul I. Mi-am facut CV si toate cele necesare aplicatiei. Eu, unul, sunt mai increzator in fortele proprii, de fel. Aceasta pentru ca am si cateva reusite care chiar imi dau incredere.

Prima intrebare de la interviu: „De ce vrei sa fii voluntar la noi?”
Madalin: „Vreau sa fiu presedintele asociatiei„
– end of story –

Cred ca restul discutiei de minimum 40 de minute nu a mai contat asa mult, desi le-au sclipit putin ochii la citirea CV-ului si mi-au spus ca le-ar fi placut ca si altii sa aiba, la fel, unul serios.

Am fost respins de toti cei trei tineri din comisie, coordonatori in respectiva asociatie, pe motiv ca acela a fost un raspuns arogant. Mai mult, nici macar nu mi-au transmis ca n-am fost acceptat si a trebuit sa ii caut eu pe Facebook sa le cer un feedback.

La cateva luni dupa aceea, au fost alegeri in Asociatia Moldavia.
Eu inca eram motivat sa ajung presedinte.

Zis si facut. Am candidat si am fost ales. Din mandatul intreg de 3 ani, la momentul scrierii acestui articol mai am jumatate de mandat de dus, dar cred ca… ma bate un gand sa-l mai prelungesc.

Amuzant a fost ca, dupa ce am reusit sa crestem, prin festivalurile noastre si proiectele Erasmus+, cei din asociatia de la facultate m-au contactat sa-i ajut sa aiba si ei Erasmus-uri. M-au invitat chiar la o sedinta sa le vorbesc despre asta… dar au uitat dupa.

Sfatul de aici: participa la cat mai multe interviuri sau selectii si fii tu.

Sincer? Nu raspunde cu ce vor ei sa auda, ci cu ce simti tu ca este corect sa spui. O persoana, totusi, nu o poti evalua dupa vorbe, ci dupa fapte – corect?

De aceea, am incercat mereu, de cand sunt presedinte, sa avem o parte practica la interviurile prin care ne selectam voluntarii la festivalurile locale.

Ti-a fost de ajutor articolul despre motivat sa ajung presedinte?
MA POTI SUSTINE 
cumparand carti citite de mine sau 
poti face o DONATIE pe PAYPAL –
astfel continui sa iti ofer informatii
GRATIS.

Pentru mine, totul a inceput in vara lui 2016, cand era vacanta. Desi aveam timp sa fac de toate, ma plictiseam grav in casa… efectiv asteptam sa inceapa scoala (atat de rau). Asa ca mi-am promis ca din acel moment ma voi implica in absolut orice activitate gasesc.

Madalin Florea, intr-un moment de sinceritate si melancolie

1. Nu ma pierd in fata unei multimi.

Treaba aici e destul de simpla. Voluntariatul nu face altceva decat sa te puna in situatii diferite, cu care sigur nu te intalnesti la scoala sau pe strada. Fie ca apare ceva neprevazut, iar tu tre sa fii cel care tine o sedinta, fie ca vrei sa ai primul tau eveniment, dar iti trebuie sponsori, care sa aduca premii si care sa atraga participanti la randul lor… timiditatea la un moment dat dispare, fara sa iti dai seama. Tin si acum minte cum, in septembrie, acum o luna, eram in Valencia, Spania, cu echipa din Erasmus+ si dezbateam daca timiditatea este benefica. Dupa vreo 2 ore, am ajuns la concluzia ca este benefica, numai ca sa o depasesti si sa cresti, ca sa intelegi la randul tau oamenii la fel si sa ii ridici si pe ei, odata cu tine. Ehhhhh… sigur ca mai am emotii si eu la un discurs, la vreo prezentare, dar nu ma mai inrosesc asa tare ca un fecior, macar. Tind sa scot cuvintele din joben, pornesc fraze si, undeva la mijloc, fac o pauza sa ma gandesc ce urmeaza. O scot la capat. Cam asa nu ma pierd in fata unei multimi.

2: Sanse mari de angajare oriunde.

Aici e o dezbatere ceva mai ampla, ca am prin CV si lucruri care cantaresc mult pe plan academic. Chiar si asa, odata ce faci voluntariat cu cap, experienta acumulata este vazuta ca experienta de munca. Cum? Daca iti eliberezi un certificat care atesta orele tale de voluntariat, alaturi de abilitatile dobandite. Mai mult decat atat, faptul ca nu te pierzi in fata unei multimi GARANTEAZA ca nu te vei pierde nici in fata a 1-2 persoane la un interviu de angajare, vei putea vorbi cu usurinta despre tine, despre calitatile tale (ca doar le-ai testat la voluntariat si ti-ai dat seama care sunt) si despre pasiunile sau planurile tale de viitor. Lucrurile se leaga, daca deschizi mintea si accepti ca trebuie sa parcurgi pas cu pas procesul acesta de dezvoltare, nu direct 3-4 trepte.

Da, eu n-am fost angajat inca nicio secunda din viata mea la un job, dar prietenii si cunoscutii mi-au relatat lucruri pe care le pot deduce in ceea ce am zis mai sus. Poate te ajuta ce am castigat din voluntariat, pana aici, sper.

3: Am fost desemnat COORDONATORUL de voluntari
al anului 2019.

Asta dupa ce am candidat si cu un an inainte, tot la aceeasi sectiune, si nu am castigat. Mai mult, am concurat si la COORDONATORUL anului 2019 pe intreaga tara, dar nici acolo nu a fost sa fie. Mai presus de aparitiile in presa locala, am gasit una repede si o atasez aici, a fost acel sentiment de nedescris cand mi-am auzit numele strigat. Pur si simplu nu ma asteptam, desi lucrasem si mai mult la candidatura, asa de mult incat depasisem deadline-ul cu 1 minut sau 2, ca facusem multe PDF-uri, cu poze, cu ilustratii, texte aliniate, cifre, frumos tare… m-am straduit o noapte, dar s-a meritat. Ce m-ar fi ajutat mult, ca timp, era daca imi notam fiecare chestiuta mica pe care am facut-o in fiecare zi undeva. Astfel, la realizarea candidaturii, doar luam de acolo ce am facut, cand am facut, cat a durat si ce rezultate am obtinut. Asta nu se aplica doar la voluntariat, ci in toate aspectele vietii.

4: Am vazut 9 tari numai in 2019, then COVID came…

Da, unele plecari (in Bulgaria sau Israel) au fost pentru competitiile de matematica, dar nu as fi ajuns acolo fara lectiile invatate din voluntariat. Nici macar nu m-as fi prezentat la selectie, dar ceva m-a facut sa particip. Din particip, s-a transformat in selectat si premiant, mai apoi. Revenind, tot voluntariatul m-a invatat, la nivel de baza, cum sa fac un afis sau o grafica atragatoare, de promovare. Cand un profesor la facultate a anuntat ca are nevoie de ajutor, my Paint skills activated instantly. A doua zi aveam sa aflu ca grafica mea i-a placut cel mai mult si ca urmeaza sa mergem in 2 proiecte Erasmus+ Youth Exchange. Am prins gustul de ele, incat am mai mers in 3 dupa. Mai in detaliu, despre asta, am scris aici.

Cum sa faci fotografii bune ca incepător. Sper că încă ești aici. BONUSUL in curând.

5: Mi-am intalnit prietena la voluntariat si acum punem la cale proiecte faine, la care muncim din greu, impreuna.

Ca tot vorbeam de faptul ca nu te vei pierde in fata unei multimi sau la un interviu, cu timpul ajungi sa cunosti din ce in ce mai multe persoane, inevitabil. Astfel, ajungi sa iti si placa de o persoana, iar daca sentimentul e reciproc (si numai atunci), atunci esti norocos ca si mine. Sentimentul este foarte placut cand dai de un om cu care te completezi, care te incurajeaza cand altii nu o fac sau te coboara cu picioarele pe pamant la momentul potrivit. Mai mult, am ajuns sa punem impreuna la cale proiecte pe online care ne pot deveni cariere la un moment dat in viata… si sper sa continuam tot asa – multumesc, Bader <3

In concluzie, un scurt rezumat la ce am castigat din voluntariat ar fi:

1. Nu ma pierd in fata unei multimi, intrucat sunt pus in pozitia de a vorbi in fata oamenilor destul de des.
2. Am sanse mari de angajare oriunde, fiindca experienta de voluntariat se poate echivala cu experienta anterioara in domeniul la care aplic.
3. Am ajuns coordonatorul de voluntari al anului, datorita persistentei mele de a aplica in continuare la gala, desi pierdusem titlul in editiile anterioare.
4. Am vizitat 9 tari in 2019, am cunoscut oameni care m-au inspirat, m-au ridicat si, la randul meu, vreau sa fac asta pentru ceilalti, in special voluntarii nostri de la Asociatia Moldavia.
5. Posibil sa-mi fi gasit un partener de viata… sau, daca nu, macar, mi-am facut amintiri grozave. Asta conteaza cel mai mult din tot articolul despre ce am castigat din voluntariat.

Ti-a fost de ajutor articolul de mai sus, despre ce am castigat din voluntariat? Scrie-mi aici un comentariu macar sau intreaba-ma detalii pe Insta, Facebook sau Tik Tok – raspund la orice curiozitati.