„Ce alegem de fapt, ce înveți la ore sau în afara lor?„
Răspunsul ar trebui să fie că AMBELE… sau nu?

(articol de parcurs în 6 minute)

1. De ce mergi la facultate?

Pentru că așa ți-au zis părinții? Pentru că așa trebuie, vorba din popor? Pentru că ai nevoie de o diplomă? Pentru că nu știi ce să faci altceva? Dacă mă întrebi pe mine, miza pentru care mergi la facultate este networking-ul. Este termenul ăla pretențios care se referă la cunoștințele noi (persoane) pe care ți le faci. Despre cum te va ajuta networking-ul și la note am vorbit aici.

Cum așa? Așa bine – proiectele te vor face să colaborezi cu studenți de care poate nici nu îți place la început. Vei lucra la ore târzii să te încadrezi în deadline-uri strâmte. Vei ieși în oraș cu unii când ar trebui să înveți în loc. Vei putea participa la conferințe, seminarii, training-uri de care ai auzit la profesori. Tare important este să legi și cu profesorii o relație în afara orelor. Ei îți pot oferi oportunități pe viitor de finanțare, proiecte, idei și înțelepciune.

2. Ce vis ai – ce vrei să devii într-o zi?

Pentru că daca vrei să devii medic, arhitect, polițist sau avocat, atunci traseul tău de învățământ ar trebui să fie destul de clar, iar cu o simplă căutare de Google găsești traseul potrivit. Sigur, nu va fi ușor, dar nimic nu e ușor în general (remember, don’t be lazy, take some risks). Dacă nu ai încă acest vis profesional, atunci e momentul treci să cercetezi fiecare facultate posibilă și specializările pe care le oferă (ideal din centrele mari universitare – Iași, Cluj, București).

În această fază contează doar să știi toate posibilitățile și cu ce se mănâncă ele. Nu ar trebui să te uiți încă dacă universitatea aceea mai populară are un anumit profil sau nu. Posibil ca încă din acest pas să începi să rezonezi cu un profil, ceea ce e în regulă, dar să fii deschis la discutat argumente pro și contra pentru fiecare.

ATENȚIE – să nu faci cercetarea aceasta cu o anumită facultate și specializare deja în minte, pentru că vei căuta plusurile doar la ce ai tu deja în minte, fără a cântări echilibrat avantaje și dezavantaje la fiecare.

3. Cât de bine te cunoști? Calități, defecte, pasiuni.

Poate sună ciudat sau pare ceva banal, dar cu cât încerci mai devreme să te cunoști, să te analizezi și să ajungi măcar la câteva presupuneri, care ți se par corecte pe moment, este un progres. Mai mult ca sigur după alte experiențe îți vei schimba sau rafina părerea, dar asta e altă discuție.

Acum da, știu, uneori e mai greu să ne dăm seama ce calități avem… sau poate că nu te pricepi deloc la partea asta de analiză interioară singur(ă). Nu-i problemă, îți spun ce am făcut eu: am căutat pe internet toate calitățile posibile și mi-am făcut într-un jurnal o listă cu cele pe care le ating măcar oleacă (eu am făcut asta când eram deja la liceu, dar cu cât mai devreme cu atât mai bine). Roagă un prieten și poate părinții/alte rude să te ajute cu astfel de liste. Vezi ce se repetă pe aceste liste. Reia procesul pentru defecte și pasiuni.

Oare putem deja trasa câteva linii între facultăți, specializări, defecte și pasiuni? Încearcă și testul de personalitate de pe 16 personalities.

4. Cam ce notă ai în vedere?

Procesul aici ține atât de a-ți stabili tu o notă ca obiectiv înainte de examen, să știi spre ce țintești și spre ce muncești, cât și de a vedea ce notă ai obținut și la ce facultăți ai putea intra în baza notelor din anii anteriori.

Speranța mea este că spre cât ai țintit este foarte aproape de cât ai obținut, altfel ar trebui să fii sincer cu tine și să analizezi după ce n-a mers, ca să știi pe viitor, în special pentru sesiune. Ai grijă să faci pregătiri cu cap.

Bun, pe baza estimării sau a notei obținute, poți vedea cam la ce profiluri te încadrezi. Aici ar fi foarte fain dacă mai presus de ultima medie de admitere începi să culegi mai multe informații:
1) Ce părere au studenții care învață deja acolo? Efectiv scrie-le pe Facebook și Instagram, cere păreri. E mediu competitiv? Este mediu toxic? Tu ce ai prefera? Nu uita că peste tot va fi un minus.

2) Ce oportunități oferă studenților în afara orelor? Proiecte educaționale, Erasmus+ sau de voluntariat, eventual dacă au ligă studențească, cluburi de dans, teatru, lingvistică, festivaluri. Poate au ceva concursuri de robotică sau olimpici, important e să cauți.
3) Ce profesori sunt acolo? Dacă îi cauți puțin pe internet, ce păreri găsești? Ce înțelepciune ar putea avea ei de care tu ai avea nevoie? Gândește-te dacă puteți ajunge să colaborați în afara orei… câte uși ți s-ar putea deschide…

Nu-i așa ușoară decizia asta informată, este?

5. La ce capcane trebuie să fii atent?

Prin capcane mă refer să fii atent să nu te lași influențat de facultatea la care merge o rudă sau cel / cea mai bună prietenă, eventual fata sau băiatul de care îți place în secret. Ai grijă să cântărești și părerea părinților, pentru că nu vrei să îi superi, dar dacă nu se aliniază perfect cu a ta explică-le plusurile și minusurile.

Dacă stai deja în apropierea unui centru universitar mare, nu face prostia de a merge în celălalt capăt de țară – costurile de deplasare, chirie, mâncare și alte cele sunt mari și pe cât posibil ar trebui să te ferești de ele, tocmai ca la facultate să îți rămână cât mai mult timp pentru experiențe, care îți vor permite ulterior să fii mai valoros, în sensul că vei accesa un salariu mai bun când ieși de pe banca facultății.

Cam asta ar fi… adaugă comentarii dacă simți că mi-a scăpat ceva..

Ți-a fost de ajutor articolul despre cum îți alegi liceul?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

„Ce alegem de fapt, liceul sau profilul?„
Răspunsul ar trebui să fie că AMBELE.

(articol de parcurs în 6 minute)

1. Ce vis ai – ce vrei să devii într-o zi?

Pentru că daca vrei să devii medic, inginer sau avocat, atunci traseul tău de învățământ ar trebui să fie destul de clar, iar cu o simplă căutare de Google găsești profilul potrivit. Dacă nu ai încă acest vis profesional, atunci e momentul treci să cercetezi fiecare filieră și profil (uman/real/pedagogic/etc.) – CLICK.

Atenție – informează-te și despre cât de greu va fi BAC-ul la profilul respectiv (mate-info fiind în vârful piramidei), ca să știi de pe acum cât de „memorabilă” va fi clasa a 12-a (dar greul nu ar trebui să te sperie, pentru că numai după astfel de momente te descoperi, crești, te dezvolți și te pregătești pentru ce-i cu adevărat greu ulterior în viață… remember, don’t be lazy, take some risks).

În această fază contează doar să știi profilurile și cu ce se mănâncă ele. Nu ar trebui să te uiți încă dacă liceul cel mai popular din orașul tău are un anumit profil sau nu. Posibil ca încă din acest pas să începi să rezonezi cu un profil, ceea ce e în regulă, dar să fii deschis la discutat argumente pro și contra pentru fiecare.

2. Cât de bine te cunoști? Calități, defecte, pasiuni.

Poate sună ciudat sau pare ceva banal, dar cu cât încerci mai devreme să te cunoști, să te analizezi și să ajungi măcar la câteva presupuneri care ți se par corecte pe moment este un progres. Mai mult ca sigur după alte experiențe îți vei schimba sau rafina părerea, dar asta e altă discuție.

Acum da, știu, uneori e mai greu să ne dăm seama ce calități avem… sau poate că nu te pricepi deloc la partea asta de analiză interioară singur. Nu-i problemă, îți spun ce am făcut eu: am căutat pe internet toate calitățile posibile și mi-am făcut într-un jurnal o listă cu cele pe care le ating măcar oleacă (eu am făcut asta când eram deja la liceu, dar cu cât mai devreme cu atât mai bine). Roagă un prieten și poate părinții/alte rude să te ajute cu astfel de liste. Vezi ce se repetă pe aceste liste. Reia procesul pentru defecte și pasiuni.

Oare putem deja trasa câteva linii între punctele filieră, profil, calități, defecte și pasiuni?

3. Cam ce licee ai în vedere?

Procesul aici ține atât de a-ți stabili tu o notă ca obiectiv înainte de examen, să știi spre ce țintești și spre ce muncești, cât și de a vedea ce notă ai obținut și la ce licee ai putea intra în baza notelor din anii anteriori. Speranța mea este că spre cât ai țintit este foarte aproape de cât ai obținut, altfel ar trebui să fii sincer cu tine și să analizezi după ce n-a mers, ca să știi pe viitor, în special pentru BAC sau admitere la facultate. Ai grijă să faci pregătiri cu cap.

Bun, pe baza estimării sau a notei obținute, poți vedea cam la ce licee și profiluri te încadrezi. Aici ar fi foarte fain dacă mai presus de ultima medie de admitere începi să culegi mai multe informații:
1) Ce părere au elevii care învață deja acolo? Efectiv scrie-le pe Facebook și Instagram, cere păreri. E mediu competitiv? Este mediu toxic? Tu ce ai prefera? Nu uita că peste tot va fi un minus.

2) Ce oportunități oferă elevilor în afara orelor? Proiecte educaționale, Erasmus+ sau de voluntariat, eventual dacă au cluburi de dans, teatru, lingvistică. Poate au ceva concursuri de robotică sau olimpici, important e să cauți.
3) Ce profesori sunt acolo? Dacă îi cauți puțin pe internet, ce păreri găsești? Ce înțelepciune ar putea avea ei de care tu ai avea nevoie? Gândește-te dacă puteți ajunge să colaborați în liceu… câte uși ți s-ar putea deschide…

Nu-i așa ușoară decizia asta informată, este?

4. La ce capcane trebuie să fii atent?

Prin capcane mă refer să fii atent să nu te lași influențat de liceul la care merge o rudă sau cel / cea mai bună prietenă, eventual fata sau băiatul de care îți place în secret. Ai grijă să cântărești și părerea părinților, pentru că nu vrei să îi superi, dar dacă nu se aliniază perfect cu a ta explică-le plusurile și minusurile.

Gândește-te și dacă experiența din gimnaziu a fost benefică și dacă, în caz că se poate, poți sau ar trebui să rămâi la aceeași școală. Spun asta pentru că atunci când vii din afară la liceu durează puțin mai mult partea de integrare și până când și profesorii ajung să te cunoască s-ar putea să fii ascultat mai des decât cei care au fost acolo deja în gimnaziu.

Cam asta ar fi… adaugă comentarii dacă simți că mi-a scăpat ceva..

Ți-a fost de ajutor articolul despre cum îți alegi liceul?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Ce poate fi diferit, tot un drum, o casă, un om sunt și acolo, nu?
da, dar nu e doar asta…

(articol de parcurs în 5 minute)

1. Oamenii se salută, chiar dacă nu se cunosc.

Eram în Amersfoort, pe străzile acestui oraș medieval mic și cochet. În cartierul central nu aveau acces mașinile, doar bicicletele… și credeți-mă, n-am mai văzut în viața mea atât de multe familii, tătici, mămici, copii, fiecare cu bicicleta lui. Dacă era copilul prea mic, fără probleme, stătea lejer într-un ataș la bicicletă.

Însă, mai presus de asta, ce m-a uimit a fost că oamenii se salutau pe străzile lăturalnice ale orașului, chiar dacă nu se cunoșteau… și mi s-a întâmplat. Mi-au direcționat câțiva un „Oiiiii” accentuat de mi-am dat seama imediat că era pentru mine și am dat din cap înapoi.

2. Au încredere reciprocă. Formează comunități.

Poate sună ciudat sau pare ceva banal, dar acolo casele și blocurile nu au garduri de jur împrejur. Cam departe de ideea românească de a construi gardul cât casa, betonat, armat, pietrificat, astfel încăt să nu vadă vecinii ce faci tu, nu?

Culmea, nu e vorba doar de garduri, inclusiv la ferestre, în cartierele prin care am trecut (din Amsterdam, Amersfoort sau ce am mai văzut din tren), olandezii nu își ascund fiecare centimentru din casă cu jaluzele, draperii, obloane sau alte minuni. Seara când veneam la cazare din oraș puteam efectiv să vad pe geam cum ei iau cina, se uită la televizor, citesc, ascultă muzică sau petrec timp împreună.

Când încrederea este la un așa nivel, e normal că și criminalitatea scade. Însă, probabil ca să ajungem și noi acolo ar trebui să ne ridicăm nivelul de trai astfel încât să nu mai fie nevoită majoritatea românilor să mai facă o combinație, să mai promită câte ceva, să mai vândă lucruri pe sub mână, astfel încât gardul să se justifice. Însă, pentru acel nivel de trai, totul pornește de la educație.

3. E cool ca tinerii să facă ceva în afara școlii.

La final de training în Olanda, mă bucur că am văzut un model care funcționează la alții – #AmbasadorErasmus.

Cum ar fi dacă tinerii ar putea face parte din cluburi de tineret, cu spații doar pentru ei, unde pot lucra, mânca sau se pot distra? Nu doar că dezvoltă relații cu ceilalți, dar un lucrător de tineret îi poate ghida în a scrie ei înșiși un proiect Erasmus+ de tip schimb de tineri și nu numai.

Dacă este aprobat, tinerii internaționali care vin să-i vadă ar putea lua cina cu familiile lor, ar putea sta în casele lor, iar întreaga comunitate ar putea crește inclusiv turistic pe viitor, oferind experiențe noi și diferite vizitatorilor. Oare ar funcționa și la mine la Iași sau măcar în împrejurimi?

Ți-a fost de ajutor articolul despre ce am văzut în Olanda ca #AmbasadorErasmus?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

E vorba de reclame din alea pe Facebook și Instagram?
da, dar nu e doar asta…

(articol de parcurs în 5 minute)

Cum am început să ajut afaceri?

Ca voluntar, în Asociația Moldavia, am avut la un moment dat de organizat un eveniment, la care aveam nevoie de mulți participanți și parteneri. Soluția pe care am găsit-o atunci a fost să folosesc Facebook, cu o serie de postări explicative și interactive, alături de o campanie tip tombolă online (giveaway).

Fără să vreau, am descoperit că sunt bun la asta. Efectiv îmi vin natural idei despre cum ar trebui scris textul, cum ar trebui să arate fotografia/grafica postării sau ce ar trebui să transmită per total o postare/o pagină de Facebook sau un cont pe Instagram. Tot așa am strâns și primii bani.

Am început să învâț mult: pe YouTube urmăresc creatori de conținut care explică tot procesul lor, pe Instagram sunt în legătură cu alți social media manageri, pe Facebook m-am înscris în comunități pasionate de marketing digital, iar pe TikTok învăț prin practică, ajutând tinerii cu oportunități.

Când ocazia a apărut, de a ajuta pentru prima dată plătit o afacere locală (Plăcinte Rufoase Iași), eram pregătit. Am acceptat provocarea… am livrat rezultate, iar prin recomandări… am început noi colaborări.

Ce fac acum?

Concret, ca social media manager, mă ocup ca paginile afacerilor, pe Instagram/Facebook/TikTok, să fie atractive, coerente și cu postări periodice. Peste aceste postări, pot interveni cu reclame (în funcție de bugetul clientului), pentru o creștere mai rapidă a urmăritorilor și clienților.

Când vorbim de pagini atractive, trebuie să avem în vedere claritatea pozei de profil, design-ul logo-ului, ușurința în a reține motto-ul afacerii și numeroase alte elemente pe care sigur le trecem cu vederea, dar ele sunt acolo și contribuie la decizia de a cumpăra produsul sau serviciul acelei afaceri (exemple: paleta de culori folosită și efectul psihologic, tonalitatea vocii în text, gramatica și tot așa).

Nu-i ușor să îmbini creativitate, teorie și diferite competențe, dar îmi face plăcere să aflu mereu despre noi domenii de activitate, să le înțeleg punctele forte și cele slabe, iar mai apoi să le pun în lumina potrivită. Drept dovadă, am ajuns să lucrez cu: săli de sport, un hotel, o plăcintărie, un dezvoltator imobiliar, un salon de make-up, un cabinet homeopatic, o pizzerie, o agenție de tabere internaționale, o vulcanizare… și cu siguranță lista va continua.

Ce rezultate am?

Până acum la toate colaborările am reușit să cresc impactul și interacțiunile paginilor încă din prima lună, uneori doar organic, fără reclame… din păcate, mulți se așteaptă la rezultate peste noapte și chiar la minuni pe câteva sute de lei. E important de menționat că numai în timp, prin consecvență, efort și creativitate se obțin rezultate.

De aceea, pe această cale le mulțumesc celor cu care colaborez deja de peste 1 an, care au avut încredere în mine și cărora le-am livrat rezultate în line, ca social media manager.

Dacă vrei să lucrăm împreună la afacerea ta, vei primi o oferta personalizată de servicii, ce cuprinde: identificarea problemelor, o serie de recomandări și idei de conținut, câteva obiective pe termen scurt, mediu și lung, alături de idei de imbunătățire a unor segmente din afacere (vânzare, livrare, fidelizare). De ce? Pentru că degeaba atragem oameni noi, dacă sunt probleme în a face o rezervare, o comandă sau nu sunt încurajați clienții să se mai întoarcă la tine.

În document vei primi și detaliat rezultatele obținute în trecut pentru alții, pentru a putea cere păreri, rezumatul fiind mai jos. Nu rata nici valul de vizibilitate organică (gratuită) de pe TikTok, că te putem ajuta și acolo. Scrie-mi pe contact@madalinflorea.ro și hai să trecem la treabă 🙂

Ți-a fost de ajutor articolul despre cum ajut afaceri?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Pură întâmplare sau noroc maxim?
cred că a fost puțin din ambele…

(articol de parcurs în 3 minute)

Chiar e o poveste interesantă:

Ajuns acasă, târziu, după ceva cursuri la facultate și voluntariat după aceea, am văzut un anunț pe grupul de Facebook al orei de engleză. Fiind la Info, mulți pun această materie undeva la secțiunea diverse. În anunț era doamna profesoară, pe care abia o cunoscusem de câteva săptămâni. Avea nevoie de ajutor să realizeze un afiș, pentru o activitate în afara orelor.

Recompensa? Cel mai bun afiș primea un 10. Sigur, mi-au sclipit ochii și pentru 10, dar și la „afiș” (că doar am avut propriul eveniment, nu?) sau la „în afara orelor” (că doar așa te descoperi, corect?). Zis și făcut, deschid Paint-ul, copy-paste o imagine de pe Google, un font drăgut, trimit email-ul, iar a doua zi dimineață primesc răspuns…

„Mădălin, afișul tău este cel mai bun. Îți mulțumesc, te voi lua cu mine în Erasmus în Turcia și Grecia, în semestrul al II-lea”. Despre asta-i vorba, să ajuți, iar un sfat important aici ar fi să încercați să lucrați cu profesorii și în afara orelor, că sigur ai ce învăța de la ei și experiența lor de viață.

Ajunși acolo, în proiect…

Într-o perioadă pe care o pot numi, cu siguranță, cea mai aglomerată din viața mea, am descoperit oameni senzaționali, locuri de poveste, am trăit clipe de bucurie la serile culturale și la activitățile de învățare non-formală.

Să fii singurul care se întoarce acasă cu un steag al Croației, de trei metri, semnat de toți participanții, cu urări de revedere, e un lucru ce-mi va rămâne în suflet pentru totdeauna. Aceste experiențe au evoluat prin și mai multe plecări, reușind să cunosc personal organizatorii de proiecte Erasmus+ din Europa, pe care i-am invitat să mă aibă partener, prin Asociația Moldavia.

Astfel, mi-am propus să ofer aceste experiențe, de care eu am beneficiat, și tinerilor din Iași și cred că suntem pe drumul cel bun (că doar am trimis deja numeroși tineri în Portugalia, Spania, Turcia, Germania și lista continuă) – proiectele le postăm și pe grupul de Telegram, de la finalul articolului.

Întrebările existențiale…

Sigur, de la momentul în care am fost anunțat doamna profesoară de engleză că voi merge în Erasmus, până să ajung efectiv acolo, au fost două momente importante, grele, ce trebuiau depășite…

Ce faci când părinții nu te lasă să pleci din țară, să zbori cu avionul și să lipsești de la ore?
Ce faci când trebuie să-ți plătești tu biletele de avion, ulterior fiind rambursate?

Soluția mea a fost o combinație nebună: am pus bani deoparte de la bursă, că doar am zis că nu scap șansa asta, așa că mi-am cumpărat biletele în secret, cu ajutorul doamnei profesoare și membrilor echipei. Mi-am făcut pașaport singur. Am obținut invitație oficială, să motivez absențele, discutând înainte cu fiecare profesor. Deci puneți accent pe inteligență emoțională (pentru relația cu părinții) și pe educație financiară (cât mai devreme).

Ți-a fost de ajutor articolul despre dragostea pentru proiecte Erasmus+?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Ce preferi între ski-uri sau placă?
eu placa, da’ pare a fi dificilă…

(articol de parcurs în 3 minute)

1. Testează echipamentul înainte să urci pe el.

Așa începător cum sunt, am închiriat placa din parcarea mare de la baza pârtiei Șoimul, acolo unde sunt și diverse restaurante, alături de plecarea în trasee cu ATV-uri. Bun, foarte bucuros eu, mă încalț, îmi alege ăla o placă, testez pe piciorul stâng și gata. Zice că-i bun și plec.

La Gura Humorului, ca să pornești pe pârtie, trebuie să iei telescaunul. Și chiar mergi ceva timp cu el până sus la observator, de unde pornești pe pârtia de mai avansați sau pe cea mai potolită, ca pentru începători ca mine.

Mă pun pe placă, încerc să mă dau oleac’ la vale… și, ce să vezi, piciorul drept efectiv se rotea pe placă… și eu în toate încercările mele de a vira, doar se rotea piciorul pe placă, dar placa nu vira și ea. M-am dus pe la instructori pe acolo, să mă ajute să o strâng… și au zis că e slăbită, nu m-au putut ajuta (nici nu prea au vrut, dar asta ține și de natura omuleților de care am dat). Așadar, nu puteam reveni la centrul de închirieri, pentru că trebuia să plătesc iar telescaunul, dar nici să mă dau cum trebuie n-am putut.

2. Interesează-te dacă îți trebuie „ski pass”.

Ski pass-ul este o cartelă pe care o încarci cu puncte și care își permite accesul la telescaun sau mașinăria de tractat la deal de pe marginea pârtiei, ca să nu urci tu cu placa sau ski-urile în mână (în partea stângă a pozei de mai jos).

La baza pârtiei fiind, jos, la parcare, am crezut că n-am nevoie de ski pass, că tura trecută la Vatra Dornei puteam singur să urc pe pârtie, nu era foarte abrupt. Din păcate… pârtia de aici era mai abruptă, iar urcarea extrem de obositoare… motiv pentru care am realizat că-mi trebuia ski pass-ul.

Bun, hai să iau un ski pass de ăla… când colo, surpriză, nu mai poți cumpăra ski pass și de sus de la observator, ci trebuie să vii până jos înapoi cu telescaunul, să cumperi ski pass și să plătești încă o dată telescaunul, că doar buna informare a turiștilor e la ea acasă.

3. Îmbracă-te bine, că te sparge vântul.

Pârtia de aici era clar la înălțime, față de cea din Vatra Dornei, deci și vântul era pe măsură. Câteva secunde era soare, transpirai de cald, câteva minute venea umbra și bătea un vânt extrem de rece.

Cu haine impermeabile și mănuși, să zicem că te aranjezi… doar că la mine frig am simțit cel mai tare la gât. Purtam un guler de ski (sau e schi?), doar că-mi trebuia ceva mai calitativ, motiv pentru care tura următoare iau ce am găsit la Decathlon aici.

Încă îmi amintesc cum am mers eu cu paltonul prima dată pe pârtie, să învăț să mă dau cu placa… ulterior am aflat și de o pagină faină pe Instagram, destul de amuzantă, cu astfel de personaje… vezi aici. Concluzia este să te pregătești și să te informezi înainte, că altfel dai bani și nu te bucuri decât de o poză.

Ți-a fost de ajutor articolul despre începător în sporturile de iarnă?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Ce faci când ai o problemă și nici informația nu o deții încă?
părerea mea, mai jos…

(articol de parcurs în 3 minute)

Ei, bine, mai întăi trebuie să dai de ea (informația),

iar voluntariatul asta face: prin simplul fapt că primești niste task-uri, de la cele mai simple (lipește un afiș, realizează un eveniment pe Facebook sau cară o masă), până la cele mai complexe (strânge bani pentru o cauză – fundraising, adună parteneri media sau scrie proiecte pentru finanțare).

În ceea ce mă privește,

m-am apucat de voluntariat când simțeam că mă plictisesc groaznic, într-o vacanță de vară. Mi-am promis că mă voi implica în orice activitate găsesc. Așa am făcut, m-am înscris direct la vreo trei festivaluri locale.

E ciudat cum poate nici nu-ți dai seama că te schimbi, că faci lucruri noi și crești. Tot atunci se întâmplase ceva nou: ieșisem la primea mea întâlnire romantică. Am vrut apoi să-mi organizez propriul eveniment, Explore Your City.

Deși aveam o echipă, am făcut totul aproape singur: am strâns sponsorizări de peste 5000 RON, 25.000 vizualizări în mediul online și mulți tineri în sala mare a Casei de Cultură a Studenților din Iași. Deși la acel moment aceste rezultate erau motiv mare de mândrie, acum că mă uit în urmă simt că altul a fost câștigul meu cel mai mare.

Mi-am dat seama ce-mi place să fac:

să vorbesc cu oameni (deși, de când mă știu, mă înroșesc de emoție când vorbesc în public), să-i invit să se alăture demersului meu, să organizez activități și să le dau tinerilor o alternativă de petrecut timpul liber. Așa că am continuat să le fac.

Am învățat să fac aceste lucruri, nu m-am născut cu ele. Mai mult, greșelile, în voluntariat, nu vor duce la concediere (cum e mai târziu la job), ci chiar sunt lecții valoroase. Este vorba de învățare experiențială, extrem de eficientă și în care eu cred mult.

Mai mult, nu reușisem niciodată, din clasa a V-a, de când eram la Național, să ajung la o olimpiadă națională…

Imediat ce am început să lucrez pe mai multe fronturi,

în clasa a XI-a (când mergeam și la arte marțiale, și la voluntariat, și la școală mențineam media generală 10.00), m-am calificat și la Olimpiada Națională de Lingvistică, de unde nu m-am întors cu mâna goală.

Oricum, ca de obicei, țintisem extrem de sus – voiam să mă calific de acolo și la internațională, dar n-am reușit, ceea ce m-a întristat pe moment, însă viața are un fel de a-ți arăta, mai târziu, că eforturile merită, așa că am ajuns olimpic internațional la matematică, la facultate.

Voluntariatul m-a ajutat să descopăr un simplu fapt,

acela că pot, dacă îmi propun și depun tot efortul posibil. Voluntariatul nu este teorie, ci este practică. Este vorba despre a învăța, punând osul la treabă. Mai mult, am realizat un videoclip scurt pe YouTube, cu un lucrător de tineret – vezi aici Ce este voluntariatul?.

Ți-a fost de ajutor articolul despre voluntariat?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

M-aș bucura mult dacă dai un ochi pe el.
chiar dacă e GRATIS…

(articol de parcurs în 2 minute)

1. Ce conține ebook-ul?

În ghid, expun din experiența proprie câteva lucruri practice pe care un tânăr ar trebui să le facă, cât mai devreme posibil, pentru a-și putea descoperi și atinge pontențialul său.

Un lucru de ținut minte după citirea lui este că, așa cum spune Steve Jobs, nu putem conecta niciodată punctele uitându-ne înainte, ci doar uitându-ne înapoi (punctele sunt realizări, trăiri, nereușite, descoperiri, învățăminte, cursuri, evenimente din viața noastră). Așadar, citește ghidul și pornește la drum.

2. Cum îl poți obține?

E foarte simplu… trebuie doar să intri pe madalinflorea.ro, prima pagină, apeși pe Da, vreau, apoi introduci numele, prenumele și email-ul tău, urmând să-l primești instantaneu pe email.

Odată ce te abonezi, pe viitor vei primi și un rezumat lunar al articolelor pe care le-am scris în respectiva lună. Nu-ți face griji… baza de date este securizată, te vei putea dezabona oricând ulterior și nu o să-ți fac spam cu oferte la iPhone sau chiloți 🙂

Ți-a fost de ajutor articolul despre primul ebook?
MĂ POȚI SUSȚINE
cumpărând cărți care merită,
poți face o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Stai până la final, când o să-ți ofer și un sfat bonus, care a mers la mine.
bun, hai să vedem…

(articol de parcurs în 3 minute)

1. La ce nivel ești acum?

Ți-ai ales prioritățile (mate, info, bio, canto, pian, care or fi ele), dar trebuie să pornești cu o evaluare proprie sau cu ajutor despre nivelul la care ești acum. Așa cum la materiile pentru BAC nivelul îl afli prin simularea de examen.

Tot în acest stadiu evaluezi câte surse de informații ai la îndemână. Mai exact, dacă ai cărți suport de pe care să înveți, manuale cu exerciții, ghiduri sau cursuri înregistrate, eventual notițe luate, dacă ar fi să vorbim de școală. Despre importanța notițelor am pomenit și aici – 5 sfaturi pentru învățat.

2. Poți porni la drum individual?

Dacă la punctul anterior am stabilit că ai surse de informații la îndemână, pornește la drum și muncește individual, începând să înțelegi bazele, pas cu pas. Dacă nu le ai, atunci poate ar fi bine să faci acest plan alături de viitorul îndrumător de la meditații, așa cum fac și eu cu elevii mei.

Pentru materiile de la școală, elevii sau studenții nu iau notițe la ore, deci nici nu prea au surse la îndemână. Din acest motiv, mereu recomand să îți cumperi un abonament pe o platforma care are explicată toată materia, de exemplu: profesorultau.ro, pentru matematica de BAC / lectii-virtuale.ro, fizică de BAC. Astfel, poți accesa când vrei, ce vrei, cât vrei, fără a fi constrâns de cât timp îți ia să înțelegi.

Nu te poți mobiliza să începi individual, singur, acasă, să înveți? Analizează foarte bine motivele… poate mediul este de vină (ai prea multe distrageri pe birou sau în cameră), poate nici ce ai ales să faci nu te atrage foarte tare / nu te duce spre ce îți dorești în viață / nu știi ce îți place (cazuri în care voluntariatul sau călătoritul fără mulți bani pe mine m-au ajutat) sau poate că nu știi ce stil de învățare ai (ca să descoperi, sunt teste pe internet).

Dacă disciplina de a te apuca și apoi a face respectiva acțiune consecvent lipsește, pe mine m-au ajutat atât cartea recomandată aici, mai jos despre obiceiuri, cât și faptul că mi-am asumat responsabilitatea, punând singur presiune pe mine (ori m-am înscris la ceva de unde nu mai puteam da înapoi, ori am plătit abonamentul la blog și trebuia să încep să învăț cum să-l fac… din astea).

3. Ce trebuie reținut și ce nu ai înțeles deloc?

Orice idee, formulă importantă, tip de exercițiu + rezolvarea la el sau alte învățăminte ar trebui notate (ideal, cu pixul în mână, pe foaie), tocmai pentru a-ți face propriul ghid cu scurtături spre succes. Din experiență am observat că foile mele cu astfel de notițe doar eu le înțeleg… deci apelează la desene, scheme, culori, cadrane, semne de exclamare, orice face notițele mai atractive și ușor de reînțeles pe viitor.

Curios că n-am menționat deloc meditațiile până acum, nu? Acum apare și rolul lor. Te întrebam aici despre acele lucruri pe care nu le înțelegi în munca ta individuală de învățare. Ele trebuie, la fel, notate într-un loc separat… atât chestiuni de teorie, cât și de aplicarea lor în exerciții… și când aceste întrebări fără răspuns se adună, atunci apare necesitatea meditațiilor/pregătirilor.

Nu numai că salvezi bani aruncați pe pregătiri, dar faci meditațiile efectiv doar când și dacă este nevoie. Practic, pregătirea cu îndrumător este pentru a verifica progresul (nu „staționarea”) și a acoperi locurile cu neînțelegeri. Pentru verificat progresul poți fi creativ și căuta pe internet soluții.

BONUS: elevii împinși de la spate de părinți / cei care lucrează doar de rușinea celui de la meditații.

Dacă maică-ta te-a obligat să faci pregătire la ceva, cum am mai pățit să am și eu elevi, atunci ajută mult să legi o prieteni cu cel/cea de la meditații. Spre exemplu, cu un elev de la București, ajung de multe ori să vorbim despre pasiunile lui legate de e-racing, iar eu încerc să vin cu exemple la fizică din cursele cu mașini.

Iar dacă nu te poți mobiliza decât de rușinea celui de la meditații, poate ar trebui să începi să îți plătești din banii tăi de buzunar pregătirile și să simți „durerea” când pleacă banii adunați cu greu. Astfel, ai să începi să apreciezi mai mult ora aceea de pregătire și să lucrezi mai serios acasă, pentru a nu plăti pentru lucruri pe care le poți învăța și tu pe cont propriu.

Dacă vrei să lucrăm împreună sau îți pot oferi un sfat, scrie-mi pe Insta.

Ți-a fost de ajutor articolul despre fă meditații cu cap?
MĂ POȚI SUSȚINE
cumpărând cărți care merită,
poți face o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Mă rog, ce poate merge rău? Te urci în autobuz, apoi în avion și gata.
da, sună ușor, doar că…

(articol de parcurs în 5 minute)

1. Autobuzul spre aeroport n-a venit.

Deși m-am strofocat puțin, adică am căutat pe internet pe mai multe site-uri programul autobuzelor/microbuzelor, am ales cel care mi se potrivea cel mai bine să ajung la zbor. Am dat email să rezerv, mesaj pe site-uri și telefon la numerele afișate.

Totuși, un semnal de alarmă a fost că la numerele afișate nu prea răspundea nimeni, iar un nene când a răspuns a spus că nu se mai ocupă el direct de asta. Mno’, m-am prezentat la 00:30 în stația afișată pe internet, dar microbuzul meu Capital Lines n-a mai venit… i-am dat sfertul academic, jumatea de oră academică… dar degeaba.

Deci aveți grijă ce curse vă alegeți pe autogari.ro.

2. Așa că m-am urcat în mașina personală și am plecat.

Era cam 1:30 când am ajuns cu mașina mea în vamă. Bineînțeles că nu mai era nimeni, am intrat direct la barieră, iar polițistul de frontieră m-a întrebat amuzat: „Tinere, unde mergi la ora asta?„, iar eu i-am zis că în Azerbaidjan și că autobuzul m-a lăsat baltă. Totuși, mi-a confirmat că el circulă… numa nu când am avut eu nevoie, aparent.

Eh, nu-i bai, îmi iau documentele înapoi, mă urc în mașină și pornesc până unde mi-a zis, la următoarea barieră, la 2-3 metri. Mă dau jos și o doamnă mai serioasă îmi spune: „De ce te-ai dat jos, ți-am zis eu să cobori? Mergi înainte„. Bun, așa fac…

Merg ușor până văd o coadă de mașini verificate de un alt polițist. Cumva eram la verificarea moldovenească. El îmi face semn să trec pe lângă coloana de mașini, spre o poartă liberă. Văd eu că scrie sus pe poartă „nothing to declare” și eu cu mintea de la 2 dimineața zic: „Da, n-am ce declara„. Totuși, merg ușor să văd dacă iese vreun polițist, dacă tre să opresc sau nu… n-a venit nimeni, așa că dau să plec.

Nu pot descrie sentimentul, dar după câțiva metri buni văd în spate cum ies polițiștii în spatele mașinii după mine. Bineînțeles că dau înapoi și sunt coborât din mașină, verificat la portbagaj de 2 ori și chestionat ca ultimul infractor sau fugar cu țigări de contrabandă. După…

3. A urmat o întrebare de baraj de la un polițist.

I-am dat și lui actele mașinii și întrebarea de baraj a fost: „Dl. Constantin?„… „Nu, ăla e tata”, „Am înțeles, păi trebuie procură, mașina e pe numele lui. Trebuie să te întorci și să vii cu el la volan… îmi pare rău” (și începe să vorbească în rusă cu un coleg)… eu care în câteva ore aveam zbor la Chișinău de prins.

Începeam să mâ gândesc cum îl trezesc pe tata la ora asta, cum îl conving să mă aducă… și așa a fost greu să-l conving să mă lase cu mașina singur. Mă cam întristasem, sincer să fiu… dar tot polițistul: „Dl. Mădălin?… Da… haideți că de data această vă las cu o permisie, dar să nu se mai repete”. Nici sentimentul acesta care m-a cuprins nu-l pot descrie, dar s-a simțit foarte bine să pot continua drumul.

Waze-ul era deja setat, îi dau înainte la drum. Pe un asfalt suprinzător de bun și după o pauză de trezit un casier de la Rompetrol pentru un suc, ajung la Chișinău pe la 5.

4. Și ajung frumos într-un mare sens giratoriu…

În acest giratoriu staționa și o patrulă de poliție, dar vedeam pe Waze că sunt la limita legală de viteză, becurile le am aprinse, semnalizez corespunzător, n-am motive de îngrijorare.

Îmi continui drumul și observ după că în spatele meu stă o mașină cu becurile aprinse cam tare. Merg, mă doare la bască… până când becurile aprinse cam tare sunt completate brusc de un girofar și Mădălinos este oprit de poliție pentru prima dată în 3 ani și ceva de carnet.

„Agent nu știu cum, de la districtul nu știu care, vă rog documentele„… „Sigur, uitați”… „Dl. Mădălin… (abia ce mai auzisem o dată formularea asta)… v-am depisat circulând fără vinietă valabilă pentru mașina dvs.”… Yep, joac-o pe asta.

„Cum așa? Stați că vă arăt dovada pe telefon, ia uitați aici!”… nu v-ați așteptat la asta, nu? Băiatu’ și-a luat vinietă imediat la vamă, după ce m-a lăsat vameșu’ cu permisiune prin omisiune să intru. Am uitat să vă spun, dar eram acoperit. Polițistului nu îi vine să creadă și îmi ia telefonul să verifice.

„Da… aveți dreptate. Aveți vinietă, doar că eu v-am căutat numărul de înmatriculare fără liniuță în baza de date, am pus direct IS69BOS (față de IS-69-BOS ca exemplu). DRUM BUN VĂ DORESC!„… iar în scurt timp am ajuns la aeroport.

5. Credeați că la întoarcere a fost mai lejer?

Mă plimb frumos prin țările mele străine și mă întorc în Chișinău… iau mașinuța, plătesc ditai taxa de parcare în aeroport, apoi mă pornesc spre cazarea rezervată pe Booking, dar deja era seară, 8-9 să zic.

După ce m-am „bucurat” de drumurile dezastruoase din Chișinău, cu gropi și hârtoape, am ajuns la cazare, iar recepționera a fost foarte drăguță, poate chiar prea drăguță, încât am întrebat-o de unde comandă lumea mâncare des aici și am uitat imediat după denumirea restaurantului.

Nu-i problemă, că doar e capitală, nu? Sigur are un Glovo, ceva… și chiar are. Dau la ora aia să văd ce mai e deschis, iar din toate restaurantele, fix 2 locații mai erau deschise… în ditai orașul. Una era cu pizza, iar alta cu ceva paste, nebunii. Zis și făcut, bifez tacâmurile și comandă băiatul paste + un desert.

6. Durează ceva livrarea și când deschid pachetul…

Da, fix așa arăta. Înainte să tragi concluzii pripite, trebuie să dezvălui că mâncarea încă era fierbinte, deci am tras eu concluzia că învelișul de plastic de deasupra s-a topit și strâns în forma aia ciudată. Desertul arăta țuț, așa că hai să mâncăm…

Dar unde-s tacâmurile?… hopa, nu erau tacâmurile. Cum a mâncat băiatul paste cu brânză topită și cheesecake-ul cu caramel? Exact, cu degetele, corect și corespunzător. După mi-am planificat ce văd a doua zi și m-am culcat direct.

7. A doua zi vizitez câteva locuri și merg după dulciuri.

Intru să-mi iau de la magazinul fabricii dulciurile preferate, cer și eu o cutie de aia, alta de aia… la care doamna vânzătoare: „Noi vindem angro, deci trebuie să luați minim 3 cutii dintr-un sortiment, nu putem altfel.” Mna, așa că mi-am luat 3 cutii de favorite și am plecat direct acasă… per total, consideram plecarea aceasta cea mai plină de peripeții din viața mea, până când am plecat la 2 luni după în Germania… dar despre asta vă povestesc altă dată. Spor la călătorit!

Ți-a fost de ajutor articolul despre prima dată la moldoveni?
MĂ POȚI SUSȚINE
cumpărând cărți care merită,
poți face o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-ne grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.