Pură întâmplare sau noroc maxim?
cred că a fost puțin din ambele…

(articol de parcurs în 3 minute)

Chiar e o poveste interesantă:

Ajuns acasă, târziu, după ceva cursuri la facultate și voluntariat după aceea, am văzut un anunț pe grupul de Facebook al orei de engleză. Fiind la Info, mulți pun această materie undeva la secțiunea diverse. În anunț era doamna profesoară, pe care abia o cunoscusem de câteva săptămâni. Avea nevoie de ajutor să realizeze un afiș, pentru o activitate în afara orelor.

Recompensa? Cel mai bun afiș primea un 10. Sigur, mi-au sclipit ochii și pentru 10, dar și la „afiș” (că doar am avut propriul eveniment, nu?) sau la „în afara orelor” (că doar așa te descoperi, corect?). Zis și făcut, deschid Paint-ul, copy-paste o imagine de pe Google, un font drăgut, trimit email-ul, iar a doua zi dimineață primesc răspuns…

„Mădălin, afișul tău este cel mai bun. Îți mulțumesc, te voi lua cu mine în Erasmus în Turcia și Grecia, în semestrul al II-lea”. Despre asta-i vorba, să ajuți, iar un sfat important aici ar fi să încercați să lucrați cu profesorii și în afara orelor, că sigur ai ce învăța de la ei și experiența lor de viață.

Ajunși acolo, în proiect…

Într-o perioadă pe care o pot numi, cu siguranță, cea mai aglomerată din viața mea, am descoperit oameni senzaționali, locuri de poveste, am trăit clipe de bucurie la serile culturale și la activitățile de învățare non-formală.

Să fii singurul care se întoarce acasă cu un steag al Croației, de trei metri, semnat de toți participanții, cu urări de revedere, e un lucru ce-mi va rămâne în suflet pentru totdeauna. Aceste experiențe au evoluat prin și mai multe plecări, reușind să cunosc personal organizatorii de proiecte Erasmus+ din Europa, pe care i-am invitat să mă aibă partener, prin Asociația Moldavia.

Astfel, mi-am propus să ofer aceste experiențe, de care eu am beneficiat, și tinerilor din Iași și cred că suntem pe drumul cel bun (că doar am trimis deja numeroși tineri în Portugalia, Spania, Turcia, Germania și lista continuă) – proiectele le postăm și pe grupul de Telegram, de la finalul articolului.

Întrebările existențiale…

Sigur, de la momentul în care am fost anunțat doamna profesoară de engleză că voi merge în Erasmus, până să ajung efectiv acolo, au fost două momente importante, grele, ce trebuiau depășite…

Ce faci când părinții nu te lasă să pleci din țară, să zbori cu avionul și să lipsești de la ore?
Ce faci când trebuie să-ți plătești tu biletele de avion, ulterior fiind rambursate?

Soluția mea a fost o combinație nebună: am pus bani deoparte de la bursă, că doar am zis că nu scap șansa asta, așa că mi-am cumpărat biletele în secret, cu ajutorul doamnei profesoare și membrilor echipei. Mi-am făcut pașaport singur. Am obținut invitație oficială, să motivez absențele, discutând înainte cu fiecare profesor. Deci puneți accent pe inteligență emoțională (pentru relația cu părinții) și pe educație financiară (cât mai devreme).

Ți-a fost de ajutor articolul despre dragostea pentru proiecte Erasmus+?
MĂ POȚI SUSȚINE
verificând cărțile care merită,
făcând o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

M-aș bucura mult dacă dai un ochi pe el.
chiar dacă e GRATIS…

(articol de parcurs în 2 minute)

1. Ce conține ebook-ul?

În ghid, expun din experiența proprie câteva lucruri practice pe care un tânăr ar trebui să le facă, cât mai devreme posibil, pentru a-și putea descoperi și atinge pontențialul său.

Un lucru de ținut minte după citirea lui este că, așa cum spune Steve Jobs, nu putem conecta niciodată punctele uitându-ne înainte, ci doar uitându-ne înapoi (punctele sunt realizări, trăiri, nereușite, descoperiri, învățăminte, cursuri, evenimente din viața noastră). Așadar, citește ghidul și pornește la drum.

2. Cum îl poți obține?

E foarte simplu… trebuie doar să intri pe madalinflorea.ro, prima pagină, apeși pe Da, vreau, apoi introduci numele, prenumele și email-ul tău, urmând să-l primești instantaneu pe email.

Odată ce te abonezi, pe viitor vei primi și un rezumat lunar al articolelor pe care le-am scris în respectiva lună. Nu-ți face griji… baza de date este securizată, te vei putea dezabona oricând ulterior și nu o să-ți fac spam cu oferte la iPhone sau chiloți 🙂

Ți-a fost de ajutor articolul despre primul ebook?
MĂ POȚI SUSȚINE
cumpărând cărți care merită,
poți face o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-te grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Mă rog, ce poate merge rău? Te urci în autobuz, apoi în avion și gata.
da, sună ușor, doar că…

(articol de parcurs în 5 minute)

1. Autobuzul spre aeroport n-a venit.

Deși m-am strofocat puțin, adică am căutat pe internet pe mai multe site-uri programul autobuzelor/microbuzelor, am ales cel care mi se potrivea cel mai bine să ajung la zbor. Am dat email să rezerv, mesaj pe site-uri și telefon la numerele afișate.

Totuși, un semnal de alarmă a fost că la numerele afișate nu prea răspundea nimeni, iar un nene când a răspuns a spus că nu se mai ocupă el direct de asta. Mno’, m-am prezentat la 00:30 în stația afișată pe internet, dar microbuzul meu Capital Lines n-a mai venit… i-am dat sfertul academic, jumatea de oră academică… dar degeaba.

Deci aveți grijă ce curse vă alegeți pe autogari.ro.

2. Așa că m-am urcat în mașina personală și am plecat.

Era cam 1:30 când am ajuns cu mașina mea în vamă. Bineînțeles că nu mai era nimeni, am intrat direct la barieră, iar polițistul de frontieră m-a întrebat amuzat: „Tinere, unde mergi la ora asta?„, iar eu i-am zis că în Azerbaidjan și că autobuzul m-a lăsat baltă. Totuși, mi-a confirmat că el circulă… numa nu când am avut eu nevoie, aparent.

Eh, nu-i bai, îmi iau documentele înapoi, mă urc în mașină și pornesc până unde mi-a zis, la următoarea barieră, la 2-3 metri. Mă dau jos și o doamnă mai serioasă îmi spune: „De ce te-ai dat jos, ți-am zis eu să cobori? Mergi înainte„. Bun, așa fac…

Merg ușor până văd o coadă de mașini verificate de un alt polițist. Cumva eram la verificarea moldovenească. El îmi face semn să trec pe lângă coloana de mașini, spre o poartă liberă. Văd eu că scrie sus pe poartă „nothing to declare” și eu cu mintea de la 2 dimineața zic: „Da, n-am ce declara„. Totuși, merg ușor să văd dacă iese vreun polițist, dacă tre să opresc sau nu… n-a venit nimeni, așa că dau să plec.

Nu pot descrie sentimentul, dar după câțiva metri buni văd în spate cum ies polițiștii în spatele mașinii după mine. Bineînțeles că dau înapoi și sunt coborât din mașină, verificat la portbagaj de 2 ori și chestionat ca ultimul infractor sau fugar cu țigări de contrabandă. După…

3. A urmat o întrebare de baraj de la un polițist.

I-am dat și lui actele mașinii și întrebarea de baraj a fost: „Dl. Constantin?„… „Nu, ăla e tata”, „Am înțeles, păi trebuie procură, mașina e pe numele lui. Trebuie să te întorci și să vii cu el la volan… îmi pare rău” (și începe să vorbească în rusă cu un coleg)… eu care în câteva ore aveam zbor la Chișinău de prins.

Începeam să mâ gândesc cum îl trezesc pe tata la ora asta, cum îl conving să mă aducă… și așa a fost greu să-l conving să mă lase cu mașina singur. Mă cam întristasem, sincer să fiu… dar tot polițistul: „Dl. Mădălin?… Da… haideți că de data această vă las cu o permisie, dar să nu se mai repete”. Nici sentimentul acesta care m-a cuprins nu-l pot descrie, dar s-a simțit foarte bine să pot continua drumul.

Waze-ul era deja setat, îi dau înainte la drum. Pe un asfalt suprinzător de bun și după o pauză de trezit un casier de la Rompetrol pentru un suc, ajung la Chișinău pe la 5.

4. Și ajung frumos într-un mare sens giratoriu…

În acest giratoriu staționa și o patrulă de poliție, dar vedeam pe Waze că sunt la limita legală de viteză, becurile le am aprinse, semnalizez corespunzător, n-am motive de îngrijorare.

Îmi continui drumul și observ după că în spatele meu stă o mașină cu becurile aprinse cam tare. Merg, mă doare la bască… până când becurile aprinse cam tare sunt completate brusc de un girofar și Mădălinos este oprit de poliție pentru prima dată în 3 ani și ceva de carnet.

„Agent nu știu cum, de la districtul nu știu care, vă rog documentele„… „Sigur, uitați”… „Dl. Mădălin… (abia ce mai auzisem o dată formularea asta)… v-am depisat circulând fără vinietă valabilă pentru mașina dvs.”… Yep, joac-o pe asta.

„Cum așa? Stați că vă arăt dovada pe telefon, ia uitați aici!”… nu v-ați așteptat la asta, nu? Băiatu’ și-a luat vinietă imediat la vamă, după ce m-a lăsat vameșu’ cu permisiune prin omisiune să intru. Am uitat să vă spun, dar eram acoperit. Polițistului nu îi vine să creadă și îmi ia telefonul să verifice.

„Da… aveți dreptate. Aveți vinietă, doar că eu v-am căutat numărul de înmatriculare fără liniuță în baza de date, am pus direct IS69BOS (față de IS-69-BOS ca exemplu). DRUM BUN VĂ DORESC!„… iar în scurt timp am ajuns la aeroport.

5. Credeați că la întoarcere a fost mai lejer?

Mă plimb frumos prin țările mele străine și mă întorc în Chișinău… iau mașinuța, plătesc ditai taxa de parcare în aeroport, apoi mă pornesc spre cazarea rezervată pe Booking, dar deja era seară, 8-9 să zic.

După ce m-am „bucurat” de drumurile dezastruoase din Chișinău, cu gropi și hârtoape, am ajuns la cazare, iar recepționera a fost foarte drăguță, poate chiar prea drăguță, încât am întrebat-o de unde comandă lumea mâncare des aici și am uitat imediat după denumirea restaurantului.

Nu-i problemă, că doar e capitală, nu? Sigur are un Glovo, ceva… și chiar are. Dau la ora aia să văd ce mai e deschis, iar din toate restaurantele, fix 2 locații mai erau deschise… în ditai orașul. Una era cu pizza, iar alta cu ceva paste, nebunii. Zis și făcut, bifez tacâmurile și comandă băiatul paste + un desert.

6. Durează ceva livrarea și când deschid pachetul…

Da, fix așa arăta. Înainte să tragi concluzii pripite, trebuie să dezvălui că mâncarea încă era fierbinte, deci am tras eu concluzia că învelișul de plastic de deasupra s-a topit și strâns în forma aia ciudată. Desertul arăta țuț, așa că hai să mâncăm…

Dar unde-s tacâmurile?… hopa, nu erau tacâmurile. Cum a mâncat băiatul paste cu brânză topită și cheesecake-ul cu caramel? Exact, cu degetele, corect și corespunzător. După mi-am planificat ce văd a doua zi și m-am culcat direct.

7. A doua zi vizitez câteva locuri și merg după dulciuri.

Intru să-mi iau de la magazinul fabricii dulciurile preferate, cer și eu o cutie de aia, alta de aia… la care doamna vânzătoare: „Noi vindem angro, deci trebuie să luați minim 3 cutii dintr-un sortiment, nu putem altfel.” Mna, așa că mi-am luat 3 cutii de favorite și am plecat direct acasă… per total, consideram plecarea aceasta cea mai plină de peripeții din viața mea, până când am plecat la 2 luni după în Germania… dar despre asta vă povestesc altă dată. Spor la călătorit!

Ți-a fost de ajutor articolul despre prima dată la moldoveni?
MĂ POȚI SUSȚINE
cumpărând cărți care merită,
poți face o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-ne grupului de oportunități de călătorit,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Câți dintre voi aveți un telefon în buzunar?
atunci poți vinde fără probleme câte ceva…

(articol de parcurs în 5 minute)

1. M-am uitat prin casă la ce ocupă loc degeaba.

Ideea aici e simplă: mereu am vrut să scap de lucrurile care adună praf prin casă sau ocupă spațiu, dar credeam că dacă pentru mine n-au valoare, n-au nici pentru altcineva. Nu-i chiar așa. Chiar în perioada aceea, de toamnă, țin minte că părinții mei au făcut rost de o pereche de ghete, stil militar, de pe undeva. Mai mult, au primit și un fel de costum, alb, lung, habar n-aveam ce e.

Le-au depozitat în balcon… și la un moment dat mă întreabă pe mine: „N-ai vrea să le vinzi? Că n-avem ce face cu ele. Nu găsești tu un prieten pe internet?”. Bineînțeles că am spus nu… du-te, băi, de aici, cine ar cumpăra așa ceva?!

M-au mai rugat de vreo 2-3 ori… până când într-o zi m-am decis să cercetez puțin cele 2 obiecte, perechea de ghete și costumul ciudat. Din câteva căutări pe Google, am găsit că OLX ar fi locul unde lumea vinde des, așa că mi-am instalat aplicația și am început să caut articolele respective.

Aveam să-mi dau seama că obiectele mele costau mai mult de 2 lei…

2. Am căutat anunțuri cu obiecte similare.

Practic, am găsit alte anunțuri cu obiecte apropiate de ce aveam eu în față: o pereche de bocanci din piele, în stil militar, înalte, cu o etichetă de autenticitate (parcă nu erau produse în China) și mărime aprox. 40, alături de un costum de ski, întreg, de fete, cu diverse imprimeuri, straturi protective și buzunare ascunse.

Tot așa am aflat cam ce preț aveau… undeva la 250-300 lei bocancii, iar costumul de ski pe la 700 lei, doar că pozele acelor anunțuri erau făcute neglijent, fără prea mult efort, așa că…

3. Le-am pozat cât mai profesionist posibil.

Atunci eu aveam un Huawei P9Lite, nici măcar versiunea de azi a acestuia, dar important era că avea cameră foto. Bun, am ales o zi extrem de luminoasă și m-am dus în balcon, să am pereții albi în spate.

Am luat obiectele mele și le-am pozat pe toate părțile, din toate unghiurile și în toate pozițiile, să pară cât mai profesionist, ca atunci când dai swipe la pozele de pe eMag. Bine, am uitat să spun că le-am lustruit așa oleacă, să se vadă că sunt în stare bună (cum chiar erau, de altfel).

Pozele n-au ieșit senzațional… inițial, dar după câteva retușuri într-o aplicație pe telefon, mai că îmi părea rău că le vând la ce culori vii vedeam în fotografii. Despre cum faci fotografii bune am vorbit cu Flo pe blog – click aici.

4. Am postat anunțurile.

În descriere am ales să fiu foarte detaliat, tocmai pentru a arăta posibililor cumpărători că nu sunt niște obiecte contrafăcute sau deterioritate, ci au niște atuuri și caracteristici interesante, pe care le-am pozat și mai aproape.

Am explicat și motivul vânzării (că nu le folosesc), cum livrez (personal în Iași sau prin curier în țară, deși eu nu am mai avut treabă cu un curier în viața mea până atunci) și că pot fi găsit prin mesaje pentru negocieri.

5. Am așteptat, dar nu prea mult.

Încă mai poți posta anunțuri gratuite, așa cum erau și atunci (acum mai bine de 5 ani). Nu mi-a venit să cred… dar ghetele le-am dat în aceeași zi, la Vatra Dornei, iar costumul de ski la București în câteva zile. Sigur, Fan Courier s-a ocupat de restul detaliilor…

A fost amuzant cum m-am dus eu cu ghetele la Fan Courier, fără să fie impachetate în vreun fel. Stătusem ceva timp la coadă și când ajung în față… hopa, da’ cutia, pachetul? M-a pus să revin cu ele… așa că am ieșit, am luat un scoci de la non-stop, apoi am găsit o cutie abandonată într-o curte apropiată, în care am pus bocancii într-o pungă, să nu îi pătrundă apa sau altceva la transport.

Ulterior am învățat să impachetez cât mai bine, să dau poză înainte de trimitere, să cer o confirmare telefonică, să negociez și să fac poze cât mai luminoase. Poate într-un articol viitor o să vă spun ce am făcut cu banii, dar cert e că după am reușit să mai vând telefoane, alte ghete, tricouri, bluze de firmă din second-hand-uri, haine militare, o bicicletă, un binoclu sau diverse cărți.

6. Așadar, e greu? Dacă nu, ce vinzi mâine?

Ți-a fost de ajutor articolul despre cum am strâns primii bani?
MĂ POȚI SUSȚINE
cumpărând cărți care merită,
poți face o DONAȚIE pe PAYPAL sau
alăturându-ne grupului de oportunități,
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Bun, bun, dar la ce proiecte Erasmus+ te referi?

(vezi aici articolul despre cum călătorești fără bani)

1. Seara culturală românească

Ideea aici e simplă: în schimburile de tineri sau training-urile Erasmus+ există și componenta interculturală, prin care descoperi culturi noi specifice țărilor din care provin toți participanții la acel proiect. Deși aceste activități sunt anunțate înainte, majoritatea țărilor nu se pregătesc cine știe ce. Au un soi de relaxare, că de țara lor oricum am mai auzit…

Însă, toate echipele românești la care pun și eu umărul în pregătire… pun accent pe seara românească. După numeroase proiecte, am făcut o listă cu toate bucatele, dansurile și tradițiile noastre, pe care străinii le apreciază și care chiar le dezvoltă o curiozitate pe termen lung, pentru că ne vizitează țara ulterior.

Îmi amintesc aici de un proiect în Spania, 2020, când bucătăreasa era româncă, așa că ne-a ajutat să gătim mămăliguță cu brânză, mici, colivă, iar cu ajutorul unei scenete am trecut participanții prin viața unui român, cu tradițiile aferente (de la botez și tăiat moțul, până la majoritat, nuntă și înmormântare).

Alt moment special a fost când, recent, am alcătuit o echipă de tineri minori pentru un proiect în Cracovia, Polonia. Mama unui elev a fost atât de încântată, încât a luat legătura cu un birou de turism al primăriei de unde stătea și a făcut rost de broșuri, stegulețe, magneți și alte suveniruri gratis.

Și ca să vedeți ce punem noi pe masă în plecări… de obicei se golește și nu plecăm cu mâncare acasă.

2. Cunoștințe avansate în limbi străine

Văzusem undeva o statistică europeană unde eram la vârf (da, rar să nu fim la coadă) la numărul de limbi străine învățate în școală. Sigur, nu neapărat la un nivel fluent sau extrem de avansat, dar toți tinerii noștri au un nivel minimal, conversațional, nu doar în limba engleză.

Astfel, ei reușesc să lege prietenii cu tineri din toate țările lumii. Dacă nu știu engleză, poate franceza sau germana îi ajută, eventual turca din serialele de la Kanal D sau rusa de la bunici.

3. Dorința autentică de implicare.

De multe ori, când suntem la ore, majoritatea avem camerele închise și cu greu răspundem întrebărilor adresate de profesori. Însă, la aceste proiecte, când toată lumea este chiar interesată să-ți audă părerea, nu ești notat după calitatea răspunsului, ci ești încurajat pur și simplu să exerseză să deschizi gura.

Credeți-mă, până și cei mai timizi tineri beneficiază de rezultate remarcabile în materie de încredere în sine și capacitatea de a se implica la activități, în special cei din echipa românească. O astfel de experiență de 1-2 săptămâni chiar merită… motiv pentru care am creat un grup de Telegram unde postez toate aceste oportunități: https://t.me/joinchat/RIwQlrpnbP1iMDg0 – hai să fii și tu ambasadorul nostru!

Abia aștept să postez o fotografie cu tine la seara românească, prezentând brașoveanca sau o horă, alături de un vin românesc de Cotnari 🙂

Ți-a fost de ajutor articolul despre de ce sunt românii cei mai apreciați în Erasmus+?
MĂ POȚI SUSȚINE 
cumpărând cărți care merită sau 
poți face o DONAȚIE pe PAYPAL –
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Păi, cum, eu vreau să fiu influencer, vlogger, freelancer… să pierd timp cu altceva?

citește până la capăt, ca să afli:

1. Care-i treaba cu oportunitățile?

Ideea aici e simplă: dacă ai telefon și internet, e imposibil să nu dai peste activități productive și de impact în care te poți implica – cercuri de fotografie sau dans, organizații unde poți face voluntariat, festivaluri unde poți ocupa o poziție, tabere unde te poți angaja vara, training-uri naționale și internaționale și tot așa.

Personal, în cls. a 11-a, vara, când chiar mă plictiseam în casă… am luat decizia de a mă implica în orice găsesc. Am dat peste un festival de folclor unde am fost voluntar, apoi oamenii pe care i-am cunoscut acolo mi-au recomandat un festival de muzică din Iași. Ulterior am dat peste oameni faini, din asociația ce finanța evenimentul… iar câțiva ani mai târziu sunt președintele acestei asociații.

Experiența acumulată acolo am folosit-o în relația cu profesorii, reușind să am cu ei proiecte caritabile sau educaționale, unele plătite drept consultant, în liceu și facultate. Astfel, am început să am ce pune în CV – adeverințe, diplome de participare, certificate de competențe… în același timp cu participarea la diverse competiții școlare.

2. Ce faci la o eventuală selecție?

În 8 din 10 cazuri, va trebui să aplici la aceste oportunități cu un CV. Acum vine greutatea – nu ai un CV făcut, așa-i? Personal, prima dată a trebuit să fac unul prin liceu. Îmi trebuia la școală pentru un Erasmus+, la care nu am intrat. Ulterior, în vara aceea, am aplicat la BCR la un internship pentru tineri. Nici acolo nu am intrat.

Și acum poate o să credeți că mi-am pierdut timpul aplicând. Nici gând. Trecând prin activitățile astea, mi-am dat seama de 3 lucruri importante:
– nu prea am ce pune în CV… de asta am început să aplic peste tot, poate intram undeva;
– ulterior, treceam cu vederea realizările mele și nu le valorificam destul încât să le pun în CV;
– când aplici din nou, la altceva… ai CV-ul anterior pe care doar îl îmbunătățești câte puțin.

Dacă ești selectat, bine…. dacă nu, iarăși bine.

– ești selectat? Bun, vei avea ce pune la CV, un nou rând, un nou certificat, iar pe viitor vei putea aplica la acel job la care visezi, fără a avea emoții la interviu, pentru că te diferențiezi de orice alt candidat.

– nu ești selectat? Nicio problemă, acum ai CV-ul puțintel mai bun. Alte câteva îmbunătățiri din astea și cândva… vei fi admis chiar peste tot 🙂

Ți-a fost de ajutor articolul despre de ce să aplici la orice oportunitate?
MĂ POȚI SUSȚINE 
cumărând cărți citite de mine sau 
poți face o DONAȚIE pe PAYPAL –
astfel continui să îți ofer informații GRATIS.

Hai, ma, uite ce multi oameni pe partie, inclusiv copii… chiar asa de greu e sa te dai pe ski/cu placa?

eu, foarte curajos, de dupa gard 🙂 … fara alte discutii, sa trecem la articol:

1. Alege-ti bine grupul cu care mergi la munte iarna.

Eu am fost cu parintii, care nu sunt cei mai activi sau aventurosi oameni din lume. Asa ca, in unele cazuri, doar au stat si s-au uitat la noi (eu si sor-mea) cum ne dam cu placa sau sania. Sigur, nu e de condamnat, in cazul meu, doar ca distractia e altfel cand cu totii participati la activitati, fie ca e vorba de ATV, patinaj, snowboard, snowmobil, drumetie, ales restaurantul sau orice altceva.

Asta o stiu pentru ca i-am convins sa ne dam cu snowboard-ul, tot familionul. Le-a placut. Asadar, bifeaza sa ai oameni cu dorinte asemanatoare intai, cand pleci la drum cu grupul de prieteni… sau doar cu prietenul/prietena.

2. Alege o cazare aproape de partie.

Crede-ma ca e foarte comod sa iesi direct din hotel/pensiune si sa ajungi la partie in cateva minute. Reduci oboseala pana acolo, ca oricum partia stie foarte bine sa te extenueze.

In caz ca iti mai iei o portie de zapada pe sub haine sau alte cazuri neprevazute (noroi, uiti ceva, e aglomerat si revii mai tarziu), iarasi ajuta sa fii in apropierea partiei cazat. Vatra Dornei sta foarte bine la treaba asta, avand foarte multe pensiune si optiuni de cazare, pe langa multiplele partii.

3. Echipamentul de acasa si ce inchiriezi acolo.

Aici sunt 2 parti – echipamentul de acasa: ne referim in special la hainele pe care le iei cu tine, sa-ti tina cald, sa nu transpiri excesiv si sa te protejeze de ploaie, ninsoare sau zapada.
Greseala mea: mi-am luat palton si pantaloni de training. Dupa 2 ore, cu zapada spre topire, m-am udat pana la piele.
Ce trebuia sa fac: sa am geaca (avand o gluga care nu iti vine pe ochi) si pantaloni de fâș, impermeabile, care sa alunece pe zapada usor + un fular finut sau gâtar si manusi impermeabile, neaparat + o husa ok la telefon, intr-un buzunar cu fermoar, daca vrei sa-l iei pe partie.
Ce v-am enuntat mai sus am gasit ulterior redus pe Decathlon (click aici), eMag (click aici) si FashionDays (click aici).

– echipamentul pe care il inchiriezi acolo: ma refer la saniute, bete, clapari si ski-uri (tot setul) sau clapari si placa (tot setul). La Vatra Dornei ai multiple cabanute care iti ofera servicii de inchiriat, chiar langa partie, preturile fiind relativ la fel: 10 lei ora, 50 lei o zi intreaga. Pe partie intri gratis, insa masinile de pe margine care te duc sus usor se platesc.

Tot la echipamentul pe care il inchiriezi acolo intra si snowmobilul (50 lei / 10-15min. sau 200 lei / ora), ATV-ul (150 lei ora), telescaunul (30 lei dus-intors parca) sau colacul. Inca un mic pont… la patinoar in parcul de la Vatra Dornei trebuie sa vii cu patinele tale, nu inchiriaza ei (probabil din cauza pandemiei).

4. Nu fi inconstient sau arogant ca inveti singur, ia-ti monitor.

Monitorul este un om pe care il platesti cu 100 lei ora (pret care scade daca invata mai multe persoane in acesil timp, la grup) – sa te ajute sa intelegi bazele sportului de iarna pe care il alegi. Asa cum dai bani pe pregatire la mate sau pe cursuri de educatie financiara, e important sa inveti mai repede, prin experienta altuia. Asa cum inveti si tu, sper, din experienta mea acum…

Poate pretul pare mare pentru unii sau nu, dar cert este ca vei pierde mult timp pe partie numai sa ajungi sa te ridici in picioare, daca nu stii tehnica potrivita. Calin, monitorul meu, mi-a spus ca daca pornesti gresit, va fi foarte greu sa te corectezi dupa. Pozitia umerilor, a capului, a bazinului, a genunchilor si a calcaielor, pentru placa, sunt esentiale.

Dupa 2 ore de incercari din rasputeri sa ma ridic singur pe placa, timp in care fundul meu a suferit un proces de intarire prin coliziune cu zapada, am reusit sa fac o tura de la jumatatea partiei, pana jos, fara sa cad si fara opriri. Porneste cum trebuie, invata si de la altii.

5. Exploreaza prin jur, nu sta intr-un singur loc.

S-ar putea sa descoperi locuri faine, magazine dragute, restaurante cu preturi ok si mancare buna. Pana la urma, si oamenii acestia trec prin pandemie si au vanzari extrem de mici. De ce sa nu ii ajutam, cumparand produsele lor?

Asadar, mic rezumat – cele 5 sfaturi pentru prima data la partie iarna sunt:

1. Alege-ti bine grupul cu care mergi la munte iarna.
2. Alege o cazare aproape de partie.
3. Trebuie sa vii cu echipament adecvat de acasa, iar o parte il inchiriezi.
4. Nu fi inconstient sau arogant ca inveti singur, ia-ti monitor.
5. Exploreaza prin jur, nu sta intr-un singur loc.

Ti-a fost de ajutor articolul despre 5 sfaturi pentru prima data la partie?
MA POTI SUSTINE 
cumparand carti citite de mine sau 
poti face o DONATIE pe PAYPAL –
astfel continui sa iti ofer informatii
GRATIS – te saluta amicul meu din Vatra:

Totusi, sa inteleg ca asa de disperata a ajuns situatia odata cu orele online? Cautam si solutii online?

chiar mi-am spus asta dimineata, cand am fost trezit de un apel de la o doamna in mare ajutor;
desi erau niste subiecte usoare de 30 minute, i-am cerut 200 lei si nu m-a mai sunat insistent dupa.
poate s-a apucat de invatat deodata 🙂

Ce crezi ca imi spun ei, mai exact, la telefon?

Madalin, pai stai sa vezi… ca e ceva foarte usor, sigur stii sa faci – colegu’, daca era usor, de ce n-ai invatat? De ce n-ai luat notite? Ce ai facut tot semestrul? Apoi mai crezi si ca rezolvi situatia cu banii de un pet pe OLX. Nu, nu, se rezolva cu invatat si poate chiar cu 5 sfaturi de invatat in sesiune 🙂

Madalin, eu am materia asta doar un semestru si pe urma scap de ea. Sa inteleg ca de acum incolo vei studia necontenit zi si noapte, pentru ca e ceva ce te pasioneaza extrem de tare, iubesti la nebunie sa intelegi toate conceptele… doar ca sta in calea fericirii tale matematica, nu? Viitoarele materii nu o sa le abordezi cu aceeasi smecherie, de gasit solutii online, nu?

Am s-o spun clar:
un #TanarInActiune e smecher cu adevarat
cand INVATA, nu cand TRISEAZA pe internet cu ajutor 😉

Am pus mai sus o poza de la Gala Studentului Iesean, unde am fost nominalizat ca laureat al anului 2019, pentru rezultate deosebite. Mai exact? Din 25.000 de studenti (cati are UAIC-ul), am fost printre singurii 3 nominalizati. De ce?

Pentru ca, in acelasi timp in care aveam seminarii si cursuri, ca orice alt student, eram implicat extrem de tare in voluntariat (coordonand evenimente, festivaluri si chiar echipe Erasmus+ prin Europa). In acelasi timp, imi gaseam timp sa concurez si la olimpiade internationale de matematica (de unde nu m-am intors niciodata cu mana goala).

Pentru ca eu ma mobilizez cu toata fiinta inainte de un examen si trec prin materie in 1-2 zile. Cum?

De multe ori treaba asta se rezolva prin tehnica si instrumentele folosite. Da, tehnica. Asa cum dau fotbalistii cu o parte anume din picior in mingea aia sau cum da Halep intr-o anumita directie cu racheta sa castige puncte.

Eu am descoperit asta atunci cand a trebuit sa invat pentru BAC la romana. Am stat pe YouTube si, efectiv, am vazut cat mai multe tehnici posibile. Faza e ca tre sa faci si tu la fel, sa le incerci pe toate si, apoi, sa vezi care ti se potrivesc. Mai jos, am sa accentuez ce a functionat pentru mine:

1. Ia notite, constant si detaliat. Din 2 motive:

1. In timpul semestrului, profesorul este mai dragut decat ti-ai imagina. El puncteaza, acolo unde simte nevoia, anumite aspecte din materie. Ca sa explic si mai clar, el accentueaza aceste aspecte PENTRU CA STIE CA SUNT IMPORTANTE = PENTRU CA SUNT SANSE MARI SA LE DEA LA EXAMEN. Asta in caz ca nu te-ai prins pana acum.

2. Tin minte ca, in timpul unui seminar cu Andy Szekely, acesta a accentuat foarte mult ce impact are la nivelul creierului simpla actiune de a nota ceva, cu pixul in mana, pe foaia de hartie. Te scutesc eu de banutii platiti la acel seminar si de multa cercetare psihologica si neurostiintifica, asta-i adevarul. Mintea retine si foloseste mai bine informatiile respective, daca le si notezi undeva, initial.

2. Treci prin materie si schematizeaza fiecare capitol:

Prin lege, ei sunt obligati sa ne dea un suport de curs – ceva PPT-uri, PDF-uri, chiar si videoclipuri. Treci prin ele, cu o foaie si un pix in mana. Tine aproape si notitele, daca le ai 🙂 – de ce? Pentru ca vei putea intelege mai usor teoria, daca ai si niste tips notate de tine, de cand au fost explicate la curs.

Dupa ce ai terminat cu acest pas, ar trebui sa ai o schema mare pentru fiecare capitol, informatii cu liniuta, clasificari, formule, punctisoare, sageti, tipuri de exercitii (nu si rezolvate efectiv). Aceasta schema te va ajuta, mai tarziu, sa poti da un refresh rapid tuturor informatiilor importante. Cand va trebui sa rezolvi un exercitiu si nu stii cum, apelezi la aceasta foaie. Daca nu gasesti raspunsul in ea, stii, macar, la ce capitol sa te duci si la ce material.

3: Uneori explicatia nu este asa de clara, formal, in materiale.
De cate ori ai intrat pe YouTube sa intelegi? Eu des:

Da, printre noi, studentii la INFO, deja sunt glumite interne cu importanta indienilor in sesiune. Insa, pe bune, chiar is foarte buni la explicatii. Sigur, nu tre sa opresti la primul pe care-l gasesti.

Incearca atat clipuri mai lungi, cat si mai scurte – clipuri cu explicatii scrise, pe tabla, sau animatii. Uneori, chiar vei gasi analogii faine – mie inca mi-a ramas si acum un algoritm explicat folosind felul in care este livrata pizza intr-un cartier, cat mai eficient.

Da, mi s-a intamplat sa gasesc si erori. Le-am dat comentarii indienilor si ei mi-au raspuns inapoi, multumind. Pana sa reusesti si tu asta, sper ca n-ai plecat si ca mai ai putin rabdare, ca sa parcurgi toate cele 5 sfaturi pentru invatat in sesiune.

4. Exerseaza. Nu considera ca informatia e in cap la tine si, ca prin magie, o sa vine din subconstient.

Prin exerseaza, ma refer sa reiei exercitiile de la seminar, cerintele sau temele facute. Cum ai putea face mai bine, acum ca stii materia succint, acele task-uri de facut?

Noteaza pe foaia ta smechera ce descoperi nou sau ce nu aveai deja acolo, sa o intregesti. Eu fac asta cu un pix cu rosu, pentru ca detaliile pe care le adaug acum sunt de mare finete, probabil cheia la exercitiile de acel tip, de la examen.

5. Exerseaza, dar pe subiecte din alti ani.

Cuvantul-cheie de aici este exerseaza. Nu doar te uita pe ele, ca sa spui: „aaaa, da’ eu stiu asta, am citit aseara, maine rup la examen.”…

Da, problema grea este sa faci rost de astfel de subiecte. Uneori, profesorii le ofera, DOAR DACA AI CURAJUL SA INTREBI SI SA CERI. Alteori, trebuie sa apelezi la studenti mai mari, care poate isi mai amintesc macar o cerinta. Cred ca faza asta se apropie cel mai mult de celebra SCOALA A VIETII. Despre ea, am scris putin, in articolul despre cum sa calatoresti fara bani.

5 sfaturi pentru invatat in sesiune
pe scurt, ele sunt:

1. IA NOTITE des in timpul semestrului.
2. Reia materia si SCHEMATIZEAZ-O.
3. Apeleaza la EXPLICATII VIDEO pe YouTube.
4. EXERSEAZA, reluand cerintele de la seminarii sau temele.
5. Fa rost de subiecte din alti ani, prin RELATIILE pe care le ai.

Ti-a fost de ajutor articolul despre 5 sfaturi pentru invatat in sesiune?
MA POTI SUSTINE 
cumparand carti citite de mine sau 
poti face o DONATIE pe PAYPAL –
astfel continui sa iti ofer informatii
GRATIS.

Mi-am luat inima in dinti si am acceptat o oportunitate unica. Am fost invitat sa fiu facilitator pentru prima data in viata, intr-un proiect Erasmus+, in Spania. Ca orice deplasare, a inceput cu vreo 2 avioane…

Madalin Florea, gandindu-se ca e totusi varful epidemiei de COVID acum, in noiembrie 2020

De ce trebuie sa stii engleza? Ca sa te descurci in lume, logic, dar…

Sa stii ca despre cum am inceput eu sa merg in Erasmus-uri am scris si aici. Crede-ma, am cativa prieteni (shout-out to Marian & Vlad) care au urmat sfaturile acestea simple. Sunt deja la al 5-lea proiect in vreo 2 luni – este o reusita senzationala.

Cum spuneam, treaba a inceput cu un avion. Am luat la 5 dimineata un Tarom de la Iasi spre Bucuresti. Jumatate gol, super relaxant, cand esti singur pe 2 locuri. Mai mult, mi-am ales un loc fain la geam, uite ce am reusit sa surprind:

La Bucuresti am schimbat avionul si am luat unul spre Madrid.

Recunosc ca n-am vazut aeroportul Otopeni niciodata asa de pustiu. Efectiv avionul nostru de la 8 dimineata era la prima poarta din toate zecile care exista. Ne-am imbarcat fara intarzieri, dar mi-a atras atentia o tipa tinerica, frumusica, blonda.

A venit la poarta de imbarcare si a inceput sa se planga: eu am depresie, am anxietate, mi-e rau. Am luat pastile, am luat Xanax si Valium (nu prea stiu eu medicamente din astea, dar creca pe astea le-a luat in supradoza si Michael Jackson de si-a luat somn, nu?). Desi tragic, amuzant era ca voia o ambulanta pentru prim ajutor, dar totusi sa nu mai vina ambulanta pentru ca pierde zborul.

Am aterizat la Madrid. Aici incepe aventura limbii engleze.

Am aterizat, dar nu stiam in ce terminal sunt. Stiam doar ca tre sa ajung la T4 si sa iau un autobuz de la ALSA. Bai, am iesit si eu ca tot omul afara din terminal, dupa toti ceilalti. M-am dus la un agent de securitate si ii arat biletul de autobuz in spaniola – „Where is darsenas 1 a 4 en la T4?”, ii zic.

Ah, autobús, aquí. I-auzi, ma, deci aici e.

Aveam de asteptat 2 ore si am inceput sa ma holbez stanga, dreapta. La un moment dat, am dat peste un semn care zice asa: YOU ARE HERE – T1. Pai cum vine asta, nu mi-a zis tipul sa astept aici autobuz? Hai ca zaresc niste politisti cu masti, inarmati cu fix M4A1 ala din poza. Foarte de treaba ei, eu cu tupeu, fara probleme, le-am cerut ajutor.

Hello, can you tell me, please, where is this? Raspunsul lor a fost… ca si cel de mai devreme. Bus, here. Mda, restul lumii a plecat, numai ei erau aici. Stau in statia de autobuz si ma gandesc ce sa fac… cand apare un autobuz pe care scrie T1->T2->T3->T4. Mare ecuatie matematica. M-am urcat direct in el, ca la T4 trebuia sa fiu.

Mi-a cazut fata cand am vazut ca autobuzul face 20 min. intre terminale diferite ALE ACELUIASI AEROPORT. Cat de mare-i, frate? Mno, bun, ajung intr-o noua statie. Niciun semn de Alsa meu. Vad niste cifre pe pereti… 01, 02, 03, 04. Am zis ca-s statiile unde opreste autobuzul meu. Mai mult, am vrut sa ma asigur…

Si m-am dus iar la un politist sa ii arat biletul si sa imi spuna unde-i darsenas 1-4.

Ma jur pe orice ca si politistul asta mi-a zis aquí, aquí, darsena… gate, here. Bun, mi-am gasit o banca si acolo am stat o ora jumate. Pana cand…

Pana cand vad ca mai am 15 minute pana sa vina autobuzul si eu nu-l vedeam nicaieri. Incep sa ma uit prin zare, caut cu ochiul si il vad ca vine. Merge, merge, merge, apoi deodata dispara sub o strada, prin vreun tunel sau pod, ceva.

Amuzant e ca nu mai voia sa iasa din tunelul ala, pana sa ajunga la mine. Mai aveam fix 8 minute. Am inceput sa ma misc, sa caut un omulet, sa intreb iar de autobuz. Apoi, efectiv observ ca eu nu stau pe pamant, ci sunt la etajul 1, iar sub mine sunt autobuze si masini.

Acum mare problema… nu gaseam scari sau lift sa cobor imediat. In 5 minute pleca autobuzul si altul nu mai era, avea sa ma duca vreo 2 ore pana in Valladolid. Am intrat in terminal si aia faceau control la bagaje. Cand mai ajung eu la autobuz, daca ma ia la control? Imi iau fata de disperat, le arat biletul si ii dau inainte.

Niciun control. Apas de 10 ori pe butonul de lift si apas toate etajele de sub mine, ca nu stiam cat tre sa cobor. Ies din lift totusi la prima oprire. Ies afara… si ce sa vezi?

Uite asa am evitat un mic dezastru cu politia asta spaniola care nu stie engleza, frate. Dar nu numai ei, spaniolii in general nu stiu engleza. La control pasapoarte, la temperatura, la bagaje… nimeni engleza. Vorbesc intentionat in spaniola.

Meh, o mica aventura, nu mai mult. A fost fain ca eram singurul din autobuz oricum, venise doar pentru mine acolo.

In concluzie, un scurt rezumat la DE CE TREBUIE SA STII ENGLEZA?

1. Efectiv, ca sa te descurci in orice situatie.
2. Sa te poti orienta in marile orase.
3. Sa poti cere mai multe pareri (niciodata nu asculta doar una… sau doar trei, in cazul meu).
4. Ai sa poti gasi informatii mai usor, pe Google, pentru ca exista forum-uri si articole mult mai bune in engleza, decat in romana.
5. Posibil sa iti dai seama cand prietenasii care se flexeaza pe story in engleza, dar cu greseli gramaticale. Asta-i tot, sper sa ramai cu macar o idee din tot articolul despre de ce trebuie sa stii engleza.

Ti-a fost de ajutor articolul de mai sus, despre ce am castigat din voluntariat? Scrie-mi aici un comentariu macar sau intreaba-ma detalii pe Insta, Facebook sau Tik Tok – raspund la orice curiozitati.

Pentru mine, totul a inceput in vara lui 2016, cand era vacanta. Desi aveam timp sa fac de toate, ma plictiseam grav in casa… efectiv asteptam sa inceapa scoala (atat de rau). Asa ca mi-am promis ca din acel moment ma voi implica in absolut orice activitate gasesc.

Madalin Florea, intr-un moment de sinceritate si melancolie

1. Nu ma pierd in fata unei multimi.

Treaba aici e destul de simpla. Voluntariatul nu face altceva decat sa te puna in situatii diferite, cu care sigur nu te intalnesti la scoala sau pe strada. Fie ca apare ceva neprevazut, iar tu tre sa fii cel care tine o sedinta, fie ca vrei sa ai primul tau eveniment, dar iti trebuie sponsori, care sa aduca premii si care sa atraga participanti la randul lor… timiditatea la un moment dat dispare, fara sa iti dai seama. Tin si acum minte cum, in septembrie, acum o luna, eram in Valencia, Spania, cu echipa din Erasmus+ si dezbateam daca timiditatea este benefica. Dupa vreo 2 ore, am ajuns la concluzia ca este benefica, numai ca sa o depasesti si sa cresti, ca sa intelegi la randul tau oamenii la fel si sa ii ridici si pe ei, odata cu tine. Ehhhhh… sigur ca mai am emotii si eu la un discurs, la vreo prezentare, dar nu ma mai inrosesc asa tare ca un fecior, macar. Tind sa scot cuvintele din joben, pornesc fraze si, undeva la mijloc, fac o pauza sa ma gandesc ce urmeaza. O scot la capat. Cam asa nu ma pierd in fata unei multimi.

2: Sanse mari de angajare oriunde.

Aici e o dezbatere ceva mai ampla, ca am prin CV si lucruri care cantaresc mult pe plan academic. Chiar si asa, odata ce faci voluntariat cu cap, experienta acumulata este vazuta ca experienta de munca. Cum? Daca iti eliberezi un certificat care atesta orele tale de voluntariat, alaturi de abilitatile dobandite. Mai mult decat atat, faptul ca nu te pierzi in fata unei multimi GARANTEAZA ca nu te vei pierde nici in fata a 1-2 persoane la un interviu de angajare, vei putea vorbi cu usurinta despre tine, despre calitatile tale (ca doar le-ai testat la voluntariat si ti-ai dat seama care sunt) si despre pasiunile sau planurile tale de viitor. Lucrurile se leaga, daca deschizi mintea si accepti ca trebuie sa parcurgi pas cu pas procesul acesta de dezvoltare, nu direct 3-4 trepte.

Da, eu n-am fost angajat inca nicio secunda din viata mea la un job, dar prietenii si cunoscutii mi-au relatat lucruri pe care le pot deduce in ceea ce am zis mai sus. Poate te ajuta ce am castigat din voluntariat, pana aici, sper.

3: Am fost desemnat COORDONATORUL de voluntari
al anului 2019.

Asta dupa ce am candidat si cu un an inainte, tot la aceeasi sectiune, si nu am castigat. Mai mult, am concurat si la COORDONATORUL anului 2019 pe intreaga tara, dar nici acolo nu a fost sa fie. Mai presus de aparitiile in presa locala, am gasit una repede si o atasez aici, a fost acel sentiment de nedescris cand mi-am auzit numele strigat. Pur si simplu nu ma asteptam, desi lucrasem si mai mult la candidatura, asa de mult incat depasisem deadline-ul cu 1 minut sau 2, ca facusem multe PDF-uri, cu poze, cu ilustratii, texte aliniate, cifre, frumos tare… m-am straduit o noapte, dar s-a meritat. Ce m-ar fi ajutat mult, ca timp, era daca imi notam fiecare chestiuta mica pe care am facut-o in fiecare zi undeva. Astfel, la realizarea candidaturii, doar luam de acolo ce am facut, cand am facut, cat a durat si ce rezultate am obtinut. Asta nu se aplica doar la voluntariat, ci in toate aspectele vietii.

4: Am vazut 9 tari numai in 2019, then COVID came…

Da, unele plecari (in Bulgaria sau Israel) au fost pentru competitiile de matematica, dar nu as fi ajuns acolo fara lectiile invatate din voluntariat. Nici macar nu m-as fi prezentat la selectie, dar ceva m-a facut sa particip. Din particip, s-a transformat in selectat si premiant, mai apoi. Revenind, tot voluntariatul m-a invatat, la nivel de baza, cum sa fac un afis sau o grafica atragatoare, de promovare. Cand un profesor la facultate a anuntat ca are nevoie de ajutor, my Paint skills activated instantly. A doua zi aveam sa aflu ca grafica mea i-a placut cel mai mult si ca urmeaza sa mergem in 2 proiecte Erasmus+ Youth Exchange. Am prins gustul de ele, incat am mai mers in 3 dupa. Mai in detaliu, despre asta, am scris aici.

Cum sa faci fotografii bune ca incepător. Sper că încă ești aici. BONUSUL in curând.

5: Mi-am intalnit prietena la voluntariat si acum punem la cale proiecte faine, la care muncim din greu, impreuna.

Ca tot vorbeam de faptul ca nu te vei pierde in fata unei multimi sau la un interviu, cu timpul ajungi sa cunosti din ce in ce mai multe persoane, inevitabil. Astfel, ajungi sa iti si placa de o persoana, iar daca sentimentul e reciproc (si numai atunci), atunci esti norocos ca si mine. Sentimentul este foarte placut cand dai de un om cu care te completezi, care te incurajeaza cand altii nu o fac sau te coboara cu picioarele pe pamant la momentul potrivit. Mai mult, am ajuns sa punem impreuna la cale proiecte pe online care ne pot deveni cariere la un moment dat in viata… si sper sa continuam tot asa – multumesc, Bader <3

In concluzie, un scurt rezumat la ce am castigat din voluntariat ar fi:

1. Nu ma pierd in fata unei multimi, intrucat sunt pus in pozitia de a vorbi in fata oamenilor destul de des.
2. Am sanse mari de angajare oriunde, fiindca experienta de voluntariat se poate echivala cu experienta anterioara in domeniul la care aplic.
3. Am ajuns coordonatorul de voluntari al anului, datorita persistentei mele de a aplica in continuare la gala, desi pierdusem titlul in editiile anterioare.
4. Am vizitat 9 tari in 2019, am cunoscut oameni care m-au inspirat, m-au ridicat si, la randul meu, vreau sa fac asta pentru ceilalti, in special voluntarii nostri de la Asociatia Moldavia.
5. Posibil sa-mi fi gasit un partener de viata… sau, daca nu, macar, mi-am facut amintiri grozave. Asta conteaza cel mai mult din tot articolul despre ce am castigat din voluntariat.

Ti-a fost de ajutor articolul de mai sus, despre ce am castigat din voluntariat? Scrie-mi aici un comentariu macar sau intreaba-ma detalii pe Insta, Facebook sau Tik Tok – raspund la orice curiozitati.